Undeva, pe drumul dintre relaxare şi maximă performanţă, s-a întâmplat ceva incredibil, acum trei ani, cu Delia.
Chiar ea.
Copilul teribil de acum aproape 20 de ani, care puncta decisiv către notorietate la umbra ţeposului Nick în cuplul N&D. Si care avea toate şansele să rămână… doar atât. Exploziva generaţie a anilor 2000 a creat o ploaie de steluţe pe care, 15 ani mai târziu, le-am putut descoperi ca ospătari, bodyguarzi, recepţionere, vedetuţe sexy-porno, fără a umbri însă şi impunerea definitivă a unor superlative de ambiţie: Laurentiu Duţă, Andreea Bănică, Andreea Bălan şi, prinzând acest tren în alergare, gâfâind, şi cu o ultimă forţare a mâinii, Delia. Acea Delia care, dupa implozia magiei celor două initiale N&D, a plutit, cu vocea ei minunată, fără a ateriza nicăieri, aproape zece ani. Aceeaşi Delia căruia colegii îi lipiseră pe spate – ca-n glumele proaste din şcoala generală – eticheta de “fata neserioasă care întârzie la concerte sau nu mai ajunge deloc la un eveniment, deşi a promis”. Nu fără temei, căci chiar cel care vă scrie a avut ocazia de a-i cere imperativ Deliei să ajungă la timp undeva, când părea să dispară ca măgarul în ceaţă. Delia era şi nu era in top. Ultimul hit părea sa fie mereu Vino la mine, doar că “ţeposul” era departe. Viaţa ei personală, în egală măsură, plutea între bărbaţi care nu o meritau şi altii care nu o înţelegeau. Dar un fel de a fi, prietenos şi ludic, o salva mereu.
Ea ar fi putut rămâne mai degrabă protagonistă de tabloid decât de scenă. Artista ideală pentru Zilele Oraşului Oricare Ar Fi El, Dar Nu Reşedinţă de Judet. Ceva s-a petrecut însă – şi are legatură directă cu omul care o completează, Răzvan. Delia s-a dat de trei ori peste cap, ca-n poveste, şi în doar trei ani de zile, a ajuns să o detroneze pe Loredana din rolul de Madonna a României. Geniala americancă a stabilit un standard de succes – vandabilitate prin frivolitate şi provocare, piese cu lipici, inovaţie în spectacol scenic şi reinventare -, la care mai toate visează, dar puţine îl pot atinge. In România, reinventarea de gen feminin a fost o Loredana care a trecut, peste ani, prin multiple feţe ale personalităţii sale, dar ale cărei cântece de top în ultimii zece ani sunt, maxim, două. Concertele ei sunt superbe, ea e un bulgăre de forţă şi emoţie, dar dacă nu eşti la radio, nu poţi fi numărul unu!
De parcă ar fi primit de la Divinitate (doar nu din altă parte…) o injecţie de inspiraţie, Delia a ajuns, în doar trei ani, la opt mega-succese! De la căutarea disperată într-un deceniu a piesei care să dea lovitura, a ajuns acum ţinta preferată a compozitorilor la modă. Mai departe: spectacole “de Sala Palatului” – bătrâna incintă rămane etalonul succesului de casă, când o umpli prin bilete vândute! – cu desfăşurare de forţe occidentală şi mustind de creativitate. Si, nu în ultimul rând, jurat preferat pentru show-uri de talente cu pedigree de prime-time.
Delia a devenit, din vedetă, o instituţie. Si apasă pe accelerator ca Paul Walker pe drumul spre… bunele intenţii, sfârşind prin a înţelege atitudinea corectă de business. In 2016, spală batiste cu lacrimi, înfăşurată într-o imagine de divă, prin Ce are ea, apoi dă ceva scandal la populaţie, atâta cât să “muşte” câtiva puritani, pe care îi numără “ca la box” – 1, 2, 3, 4. Clip provocator, în care îşi fâlfâie/pocneşte posteriorul şi toate cele, în timp ce încasează gajuri tot mai mari. Pe scurt, un foarte bun curs de marketing în show-business. Piperat cu răspunsuri ţâfnoase pe facebook, numai bune de crescut accesările pe toate canalele.
Delia poate fi, în viitor, doar victima cursei nebuneşti în care tot plusează. Si e greu când obişnuieşti lumea cu un ritm. E istoria de succes de care avea nevoie un show-business relativ linear în ultimii ani. Slavă Domnului, puţină culoare.
Comentează