Doamne, cum să vorbești cu cel mic despre sex?!? Răspunsul e simplu : folosind cuvintele! Încă nu s-a inventat, până acum, un mijloc de comunicare mai eficient decât acesta! Psihologul Tatiana Solomatina a publicat pe site-ul medportal.ru câteva gânduri ale sale, pe acest subiect.
În primul rând, spune renumitul psiholog, să nu uitați nicio clipă că acestui pui de om i-ați sărutat cândva tălpile și fundulețul, i-ați șters mucii și i-ați schimbat pamperșii. L-ați învățat să stea pe oală și i-ați spus povești, la culcare. I-ați analizat, cu sufletul la gură, scaunul, după o noapte de colici în care n-ați închis un ochi. V-ați consumat ca Isus pe cruce, atunci când era torturat de apariția primului dințișor. Ați fi fost în stare să vă dați ani din viață, numai să-i treacă durerea aceea chinuitoare de urechi. Iar acum?.. Acum îndreptați spre el acea limbă de lemn : ” Du-te la joacă și lasă prostiile!” exact în momentul în care copilul dvs vă adresează o nevinovată întrebare, de genul : ” – Mama, ce este acela un vagin?” sau ” – Tati, ce înseamnă să ne-o tragem?”.
Și aceasta nu este încă cea mai gravă situație. Și mai grav este când nu-i răspundeți nimic, pentru că puiul dvs nu vă întreabă nimic! Iar varianta cea mai oribilă este aceea că, de fapt, nu comunicați niciodată cu copilul dvs ” despre astfel de lucruri”. Nu aveți timp? Ei, haideți, nu vă eschivați! Doar găsiți mereu timp pentru a-l certa că nu s-a spălat pe dinți sau pentru a-l învăța să-și lege șireturile!
Vă gândiți că oricum va afla singur? Păi..atunci de ce-l mai dați la școală? E suficient să-l învățați să scrie și să citească, iar apoi restul îl va învața singur, din cărți!
Vă gândiți că e o temă prea complicată? Mda…aici aveți oarecare dreptate. Însă după părerea mea, nici asta nu stă în picioare! Nu e mai complicată, să zicem, decât regulile de circulație. Doar vă descurcați foarte bine, explicându-i copilului dvs când e corect să treacă strada și ce este acela un semafor! A…Acestea nu sunt „subiecte tabu”, veți spune. Și, mă rog, de ce ar fi celelalte „subiecte tabu”? Aici putem să glosăm o zi întreagă pe tema istoriei omenirii, începând din antichitate , până în Evul Mediu, pe tema tradițiilor culturii creștine, ale celei musulmane, și chiar pe teme literare. Dar nu are rost să intrăm atât de adânc în probleme. În esență, subiectul nostru este considerat „tabu” din vina…. dragilor noștri părinți.
În zilele noastre ceea ce spun pare destul de hilar, însă în acele vremuri, în care programele de la televizor nu erau întrerupte la fiecare sfert de oră, de reclamele la absorbante, iar domnișoare superbe în rochii albe dansau până cădeau din picioare, chiar și dacă se aflau în zilele lor „critice”, eu personal mă aflam la vârsta la care mi-a venit, pentru prima oară ciclul. Și n-aș putea spune că eram foarte pregătită pentru asta! Și nu, nu eram nici o prostuță, și nici nu trăiam într-un balon de sticlă! Mergeam și la școală, aveam și prietene, ba îmi trecuseră prin mână și ceva cărți de igienă, scrise într-un limbaj sec, imposibil de digerat. Iar adulții din preajma mea încă se mai pierdeau în povești cu „omul negru”. Desigur că, ceea ce mi s-a întâmplat, mie și celorlalte adolescente de vârsta mea ( mă refer la venirea ciclului!) nu a fost, în realitate, atât de dramatic, însă pur și simplu nu fusesem pregătită pentru asta. Țin minte că o mătușă de departe, venită în vizită la noi, mă întrebase : ” – Cum? Mama ta nu ți-a vorbit despre asta?”. „- Nuuu” – am îngăimat eu. Reacția mamei a fost una de mirare : ” – Cum, credeam că știi, doar ești fată deșteaptă!”
„- Tati, ce înseamnă să te protejezi în timpul actului sexual?” – am îndrăznit să-l rog, altădată, pe tatăl meu să-mi explice propoziția pe care o auzisem tot de la emancipata mea mătușă. Tata a bâiguit ceva nedefinit, după care și-a găsit de lucru cu nuștiuce priză care se stricase. Și-apoi oricum, să vorbești cu bărbații despre asta nu e chiar foarte confortabil! „-O să afli singură, când o să crești mare!” s-a mai auzit vocea lui, din camera alăturată…De unde, dragi părinți – chiar și voi, cei din zilele noastre – de unde să afle copiii voștri despre menstruație și despre sexul protejat? ” – Din cărți!”- se vor grăbi să răspundă unele mame. Mda…sunt sigură că ați avut grijă să strecurați, în camera copilului dvs, cărticele 
ușurele de genul „- Cum vin pe lume copiii?”. Mă întreb însă, dacă totul se rezolva atât de ușor prin lecturi individuale, de ce nu le-ați aruncat odinioară, în pătuțul de bebeluș, și un tratat despre ” Cum se schimbă pamperșii” ?
Dragele mele mame! Vorbiți cu copiii dvs! Vorbiți despre orice, inclusiv despre sex, și…nu întârziați să o faceți! Cu cât mai devreme veți aborda acest subiect, cu atât mai bine. Nu așteptați să vină acea vreme, în care denumirea organului sexual, al actului sexual și al organelor genitale ale femeii vor fi percepute de copilul dvs ca fiind niște simple înjurături, vehiculate în jurul lui sau scrijelite pe pereții din lift sau din WC-ul școlii. Încercați să vă purtați natural : e ridicol să adoptați un ton misterios, să ridicați din sprâncene și să vă găsiți cu greu cuvintele, când, în fond, ceea ce spuneți face parte din categoria „apa e udă” și „fumatul e nociv”! Nu construiți un context special pentru un astfel de dialog deschis. Nu vă pregătiți pentru el ca pentru un bal de absolvire sau pentru un alt eveniment ce necesită o atmosferă festivă. Vorbiți despre el firesc, ca despre…șireturi și semafoare! Și asta încă de la cea mai fragedă vârstă a copilului dvs și fără să accentuați în mod special tema.
Nu fiți puritane! Dacă copilul dvs v-a văzut în pielea goală, nu zbierați către el ” – Întoarce-te!”, nu trageți disperată prosopul pe dvs, nu vă acoperiți cu mâinile nuditatea!. Nu este, la urma urmei, decât un corp, și-atât! Tenta sexuală i-o conferiți dvs, prin astfel de atitudini. Dacă puiul dvs arată cu degețelul acea parte a corpului dvs , care nu este ” ca la el”, și vă întreabă ” – Ce e asta?” , nu vă comportați ca un elev care a fost prins cu lecția neînvățată. Și nu plonjați în diminutive și explicații hilare, de genul : „- astea sunt țâțici”, sau ” – sunt robinete de unde curge lăpticul” , sau alte prostii de genul ăsta. Doar stați de vorbă cu un copil, nu cu un idiot! Acum, nici să cădeți în extrema cealaltă, și să folosiți termeni științifici. Inteligența dvs și bogăția limbii române vă va ajuta să găsiți cuvintele cele mai corecte, care să rezoneze cu capacitatea de înțelegere a copilului dvs. Nu trebuie decât să vă antrenați puțin. Uneori, chiar și ajutându-vă de o foaie de hârtie și un creion! Alegeți-vă, așadar, cu grijă cuvintele.
Bunăoară, Andrei, un băiețel de 6 ani, a venit de la grădiniță cu o ” întrebare încuietoare”, pe care firește i-a adresat-o mamei lui : ” – Mama, ce este acela incest?”. Mama lui Andrei este o femeie cultivată și nu a tăbărât pe bietul copil, întrebându-l ” – De unde naiba ai auzit prostia asta?” S-a concentrat o clipă, după care i-a dat fiului său explicația cerută: ” – Păi..dragul mamii, asta e atunci când mami doarme cu fiul ei în pat, tati cu fiica lui, unchiul cu nepoata și așa mai departe”. Mama a răsuflat ușurată și a continuat să calce rufe. ” – Aha!” a spus Andrei, iar dialogul nu a mai continuat, explicația mamei fiind destul de clară. A doua zi, toată grădinița știa că Andrei are frecvent incest cu mama, chiar și cu tata. Și odată a avut și cu bunica. „- Iar mami și cu tati fac tot timpul incest împreună! – i s-a lăudat el îngrijitoarei! Iar eu aș vrea ca mami să nu facă incest decât cu mine!..” a concluzionat puștiul de 6 ani.
Rețineți : copiii au un cu totul alt mod de gândire decât cei mari. Este mult mai direct. Și este lipsit de stereotipii. Vorbind cu copiii pe teme „inconfortabile” pentru dvs, răspunzând întrebărilor incomode pe care vi le pun cei mici, trebuie să încercați să deveniți voi însevă copii. Dar nu să vă prefaceți, ci chiar să fiți! Încercați să vă amintiți cum erați voi la vârsta lor. Cum vă enervau lucrurile nespuse până la capăt de cei mari. Sau cele evitate. Amintiți-vă cât de supărate erați, când părinții refuzau să vă răspundă la întrebarea ” De ce iarba e verde?”.
Insă trebuie să mai țineți cont de un aspect. Dacă până în acest moment nu ați obișnuit să vorbiți îndelung și deschis, despre orice, cu copilul dvs, dacă nu tratați cu seriozitate micile lui „drame personale” ( de genul : nu-mi reușește pirueta, pe role sau mi se tot dărâmă castelul din cuburi!) , un astfel de dialog deschis n-o sa vă reușească niciodată. Copilul, pur și simplu, n-o să vă creadă. Nu, nu am spus că n-o să vă bage-n seamă : el vă va asculta cu atenție, numai că tot ce i-ați explicat se va șterge cu buretele. Și asta pentru că dvs nu reprezentați pentru el un prieten, sau o autoritate, chiar dacă sunteți acum animate de cele mai bune intenții și reprezentați o autoritate mai ceva ca blocul NATO! Insă din păcate nu va leagă întâmplări comune, mici secrete pe care le-ați împărtășit cu copilul dvs, planuri de vacanță pe care le-ați făcut împreună.
Adulții cei mai „reușiți” se dezvoltă în acele familii în care nu există pudibonderie, dar nici nu apare promiscuitatea. Unde nu se manifestă spiritul moralizator, dar nici nu tronează principiul „aici ți se permite orice”. Unde nu se minte sub nicio formă, însă nici nu ți se taie capul, pentru o greșeală minoră. Acolo unde există dragoste și armonie, nu va exista niciodată problema: ” – Aoleu, cum să vorbesc „despre asta” cu copilul meu!” Totul va veni de la sine.
P.S. Nici cu mine părinții nu au abordat, în copilărie, teme legate de sex, și iată, sunt bine, sănătoasă, iubesc și sunt iubită și n-am avut niciodată nicio problemă în a vorbi cu fiul meu pe orice temă, începând cu gaura din stratul de ozon și terminând cu regulile folosirii prezervativului! Ceea ce vă doresc și dumneavoastră, dragi mămici de 10!
Comentează