Să vorbim puțin despre perioada aceea când bărbatul din viața ta devine fostul. Indiferent că te-a părăsit sau că tu l-ai părăsit pe el, urmează o perioadă posttraumatică greu de depășit. Dar e foarte important să știi că vindecarea suferinței necesită timp.
Este perfect normal și chiar sănătos să suferi. O despărțire provoacă o rană emoțională. Ca orice rană, e nevoie de timp să se vindece. Mintea noastră nu uită ușor durerea, dar în timp se diminuează, altfel nicio femeie n-ar mai naște a doua oară.
Sindromul post-despărțire înseamnă multe lacrimi. Lacrimile ajută. Au chiar efect purificator. Am citit undeva că analizele chimice ale lacrimilor vărsate în diverse împrejurări arată că proteine, elemente chimice, hormoni și toxine diferite sunt eliminate din corp cu ajutorul lacrimilor, în funcție de motivul pentru care lacrimile sunt vărsate. Asta înseamnă că există o rațiune pentru care plângem. Și poate că bărbații n-ar trebui să se abțină dacă simt nevoia să plângă.
În cartea sa ”On death and dying” scrisă în 1969, Elisabeth Kǖbler-Ross descrie stadiile prin care trece o persoană care a pierdut pe cineva drag. Cu toate că ea se referă în carte la pierderea iremediabilă prin moarte a persoanei dragi, etapele vindecării suferinței se aplică și celor care au trecut printr-o despărțire dureroasă.
Iată etapele pe care le parcurge oricine a fost afectat emoțional:
- ”Mă simt bine”, ”Nu mi se poate întâmpla una ca asta. Nu mie!”
- Furia. ”De ce eu? Nu e drept!” ”Cum se poate întâmpla așa ceva? Urăsc viața asta!” (Sau îl urăsc pe el, sau urăsc minciuna, urăsc trădarea).
- Etapa de negociere sau de raționalizare. ”De-ar mai fi durat măcar câțiva ani”, sau ”Mi-aș da viața să se întoarcă la mine” sau ”Poate dacă-i spun adevărul și-i cer iertare”, sau ”Dacă el mă iubește cu adevărat doar pe mine”, sau ”Dacă n-ar fi fost obligat să facă ce a făcut”… Înțelegeți ce vreau să spun.
- ”Sunt așa de tristă, nu vreau să-l mai deranjez”, ”Am să mor… La ce bun să trăiesc?” (Sau: sunt o proastă, o tâmpită, o idioată).
- ”Totul va fi bine”, ”Nu mă pot lupta cu asta. Ar fi trebuit să fiu pregătită pentru așa ceva”.
Sper să vă ajute cât de cât. Oricum, trebuie să știți că e nevoie de timp. E nevoie de răbdare. Că nu puteți arde etape. Etapele trebuie parcurse una câte una și nu arse.
E bine să nu intrați într-o nouă relație până nu ați parcurs întregul proces de vindecare, ca să nu afectați noua relație. Și, dacă ai hotărât că ruptura e definitivă, sunt sigură că există motive temeinice, așa că nu da înapoi. Nu te lăsa influențată de amintiri și nu ceda ispitei să-l cauți. E adevărat că e sănătos să suferi și să plângi după iubirea pierdută, dar nu te lăsa copleșită de vinovăție. Totuși, asta nu înseamnă să stai în casă cu draperiile trase și să plângi tot timpul. Găsește-ți preocupări care să te scoată din casă, petrece timp cu prietenii, plimbă-te, fă un sport, mergi la film sau la teatru. Mergi în excursii. Fă un curs, învață ceva nou. Există viață și dincolo de El. Cu timpul, se va restabili balanța dintre rațional și emoțional și vei simți din nou că viața trebuie și merită trăită.
Gata cu tristetea. E timpul să mai și zâmbim.
Cele mai importante cărți ale umanității sunt Biblia, care îi învață pe oameni să iubească, și Kama Sutra, care îi invață în ce poziții:
Comentează