Văd în filmele – şi pe străzile americane – cât de uşor spun „te iubesc” cei trăiţi pe așa-numitul continent cu noroc. Pentru că eu ştiu cât de anevoios ajungi să rosteşti cuvintele magice în limba română și câte probleme ne facem la început de iubire, dacă să spunem formula vrăjită sau să așteptăm, mai bine, să ni se dea dreptul la un prudent „și eu”…
În anii de liceu ne rânduiam iubirile viitoare după nişte reguli transmise din generație în generație. Ştiam că nu noi, fetele, trebuie să facem primul pas atunci când ne place un băiat. Citește mai departe…
Comentează