Povestea mea

Capitolul 13 : NEPTUN

 

Obiceiul de a avea si munte si mare in aceeasi vacanta imi fusese sadit de mama , care ne trimitea in tabere sau se pornea cu noi la drum , urnindu-l si pe tata , mai morocanos si mai pedant.Diferenta era ca , pe atunci , sejourul montan trebuie sa fie in incheiere si nu in deschidere , pe principiul ca marea agita precum valurile ei intreg spiritul nostru , care in viziunea generala ar fi mai decent adormit. Cu anii , nu am mai tinut cont de aceasta aranjare in pagina timpului si ma duceam cum apucam , eu excitata fiind in aceeasi masura , cu sau fara talazuri zbatandu-mi-se pe piept.

Dupa excursiile prin padurile seculare , am pornit sprea cea mai in voga statiune a tineretului de pe litoralul unei mari ieftine si destul de poluate , fiind extrem de bogata in titei , rafinariile facand concurenta inaltimii hotelurilor.Plaja era impartita in doua : textilisti si nudisti.La inceput prin planse de lemn presat , schimbate de la an la an, nu atat datorita calitatii indoielnice a rumegusului incleiat , cat mai ales oripilarii multimii de ce statea scris pe ele , intotdeuna pe fatada dinspre cei imbracati. Si pentru plasticitate , se adaugau desene sugestive.Era clar de ce parte a baricadei domnea frustrarea. Pentru prima data cand ma hotarasem sa schimb tabara.Lemnul , vopsit sau nu , disparuse.Inlocuit o vreme cu un gard de sarma , prin ochiurile caruia se vedea tot , si aceasta la randul ei lasase loc unei zone de no man’s land frivole si tentante deoarece facea legatura si separa in egala masura , doua lumi ireconciliabile.Democratia dadea prioritate liberului arbitru.In mod interesant , tocmai abandonarea gardului le facea pe multe sa se intoarca de pe tarmul placerilor , pe care incercau cu pasi timizi sa se aventureze.Cand te stiai ferita de priviri printr-un parapet sau macar incastrata de plasa metalica , te credai o fiinta intr-o colivie.Vina era doar in parte a ta , probabil in zona vointei , dar odata alegerea facuta , oricat de umilitoare si de lubrica , avea scuza imposibilitatii revenirii din cauza unei delimitari brutale si definitive.Daca textilistii se mai aventurau in Raiul Prohibit , ipoteza inversa era exclusa din comoditate , obisnuinta si suprematie.
Imbracata esti mereu , pe strada si la serviciu , doar daca nu prestezi servicii la nud , care sa recunoastem nu au carte de munca si nici vechime recunoscuta.

M-am dezbracat din mers , introducandu-mi hainele in burdihanul sacului-banana pe care il purtam in diagonala pe umeri.Parca imi era frica sa nu ma intalnesc cu cineva si sa ma alunge pentru vina de a fi incalcat goliciunea.Nu mi-a luat mult sa ma decopertez , dar o faceam cu atata voluptate , incat , vazuta dintr-un avion turistic ce zboara la joasa altitudine , as fi declansat chiote la bord , ce s-ar fi auzit pana la mine.

Prima care mi-a iesit in fata a fost o femeie atat de bronzata incat parea o ciocolata cafenie , probabil si in contrast cu spuma de lapte a cearsafului scrobit in acea dimineata.Se credea intr-un baldachin regal si nu in praful litoralului.Simtind o prezenta umana , precum reptilele prin vibratiile solului , s-a ridicat din clinostatismul care o anchilozase.A observat cu raceala ca are are mameloanele desepitelizate si a inceput sa smulga mici foi de ceapa care se desirau inainte de a se inalta in vazduh.Apoi s-a uitat la mine cu aerul cel mai banal din lume :
– Tu de unde ai rasarit ?
– De pe asteroidul Micului Print !
– Atunci cheama-l sa-l cunosc si eu !
Mi-am dat seama ca nu stie povestea , atata vreme cat copilasul blond fiind singura creatura cu chip uman de pe planeta lui , nu putem fi decat eu …Nu m-am obosit sa-i explic , asa cum nici personajul misterios al lui Antoine de Saint-Exupery nu se grabea sa o faca.
– Daca nu ai cearsaf, stai pe al meu !
I-am explicat ca mie imi place sa fac bai de nisip precum hateriilor si iar am regretat ca am folosit un termen care ar fi trebuit parafrazat.Mi-am aruncat sacul si mi-am pus capul pe el , adoptand pozitia strainei care se reinstalase cu fata in sus , cuprinsa de indiferenta ce nu o parasise o clipa.
– In cateva ore o sa devii ca mine !
Se referea la triunghiurile anterioare lasate de sutienul meu de anul trecut , care desi mai albe decat restul tenului , nu mai contrastau dupa iarna ce topise bronzul vecin.
– Am pigment bun !
– Asta se vede intre picioare , draga mea , cel de la soare nu se pune ! Nu e meritul nostru.
Astepta sa desfac pulpele si sa ma uit.Cum miscarea o facusem de atatea ori in fata oglinzii de perete din dormitor , e drept destul de departe de pat , nu i-am satisfacut impulsiunea voieurista.Desi cred ca i-ar fi fost greu sa se ridice din nou , in absenta senzatiei de gadilare produsa de scuamele rebele.
– Ai vazut vreodata o banana de dimensiunile celei pe care o porti sub cap ?
– In filme si in reclame !
– Nu , iubito , pe bune…
Felul in care imi gasea diverse apelative , fara a ma intreba cum ma cheama , ascundea atat placerea de a ma alinta , cat mai ales pe aceea de a pastra secretul identitatii noastre.I-am acceptat jocul , prefacandu-ma ca nu sesizez nimic.
– Sa stii ca aici vine numai lume pusa pe sex.Nu te dezbraci de amorul artei.
– Sau ca sa produci vitamina D…
– In niciun caz…Vii ca iti lipseste ceva , banana , sau pentru partea cealalata , ca o ai prea mare.Ai vazut ce rari sunt barbatii pe aici ?
Am dat din cap aprobator , gest pe care ea nu l-a vazut , tinand ochii inchisi.
-Nu au cu ce se lauda ca sa vina aici…Ei sunt mari numai in erectie si asta dureaza putin si tine de maretia noastra , cata vreme noi suntem frumoase mereu , nu trebuie sa ne sporim dimensiunile.
Am tacut ca si cum subiectul nu m-ar fi interesat , obligand-o sa treaca la ceva mai natural si imediat.
– Maine va fi plin de lume.Vine Neptun !
– Nu acosteaza aici , are debarcaderul la textilisti !
S-a ridicat inciudata , mult mai rapid decat o facuse mai devreme si mi-a aratat o constructie bizara :
– Vezi , acolo isi va aduce vestalele ! Pentru prima data , anul acesta vor fi doi Neptuni , unul-fantosa pentru cei pudici si altul real , gol , iesit din apa , pentru noi.
– Atunci e bine sa ramanem de pe acum , sa ne pastram pozitia.
– Stai linistita , ca ne descurcam noi ! O femeie goala mereu isi face loc in fata , chiar daca e plaja plina de alte mii. Stii cum a fost ales Neptunul nostru ? Pe baza de masuratori ! Iar al lor ? Pe teste de dictie !
Avea ceva cu partea de dincolo , semn ca ii apartinuse candva , dar spre deosebire de mine se rupsese mai de mult timp , gratie unor porniri mai intense.Cand suntem mici , parintii ne smulg peticele de haine de pe noi ca sa nu le udam in mare , iar apoi se mandresc cand incepem sa ne acoperim pelvisul si toracele superior.Atatea triburi traiesc in goliciune incat te intrebi cum mai gasec noaptea cuvinte dragastoase si placerea de a face amor.Moda a inceput ca un efort de a depasi supliciul de a te imbraca si a sfarsit prin a dezgoli modelele.Am vazut un fashion party in care fetele aveau bandelete fosforescente pe corp , precum acelea folosite la semnele de circulatie.Nu tineau de cald , dar le infierbantau.Designerul demonstra ca nu doar angora e termogena.

A doua zi , desi ne dadusem intalnire la punct fix , nu ne-am mai intalnit.Micul Print era ea.Plecase muscata de vreun sarpe veninos dupa ce o invatase toate misterele ofidienilor.Eu l-am admirat pe Neptunul potent si grosolan , care nu aducea cu recitatorul de pe plaja alatutata , fiind lipsit si de capacitatea de a spune bancuri pana la ziua si de a captiva din vorbe audienta.Paros si lasciv , zeul nud avea acelasi rol ca si dincolo , sa premieze castigatoarele unor concursuri absurde : sarutatul ore in sir , purtatul iubitului in brate , pluta in doi pe mare , recunoasterea partenerului dintr-o defilare intre scanduri crapate numai la nivel median.

Peste inca o zi , m-am dus sa inot in racoarea diminetii.Soarele iesea greu din apa , ca dupa marsavia de a fi  dormit in alte paturi.Am ales plaja nudistilor , desi la acea ora imi era indiferent unde ma dezbrac.Am facut lungi ocoluri intr-o mare ca un lac , lipsita de valuri.Doar bratele mele ii determinau un clipocit usor , repede amortizat in imensitatea ei ancestrala. Pendulam ca o nimfa nedecisa sa iubeasca , intr-o virginitate incomensurabila , pandita de pericol , infidelitate si blazare.La un moment dat , am vazut o saltea pneumatica pe care statea intins un barbat , vanjos si paros ca Zeul Marii ce semnase partitura din ajun.Cu miscari catifelate am incercat sa ma indrept spre tarm , dar ca un facut , curentul aparent invizibil dar puternic ma tragea spre intrus.Nu il mai puteam evita.Era chiar Neptun.Capul , intors spre mine , nu ma privea.Tine ochii inchisi.Incercand sa imi faca o farsa a alunecat de pe saltea , cazand in apa ca un pietroi greu.M-am speriat ca nu am vazut bulboane iesind la suprafata.Apa era mica.M-am infipt in picioare si l-am tras din adanc.Era rece si inert.Mai greu decat el viu.L-am suit pe pluta elastica si am impins-o pana la tarm.L-am asezat pe pamantul umed , amestecat cu alge putrezite si scoici faramate.Duhnea a alcool.Isi petrecuse noaptea asa , in coma etilica , parasit de anturajul lui , menadele avand fiecare cate un amant intr-o camera de hotel.Bietul nebun , se crezuse chiar sortit marii…
A fost primul barbat pe care l-am sarutat cu sila , dar odata tehnica invatata , urma sa ma mai intorc la ea.Bause ceva prost ,sau amestecase tariile , incat din gura lui duhnea aerul greu al unei taverne intregi , in care oameni fara bani vin sa soarba ce mai ramne in paharele de pe masa.I-am apasat toracele cu forta pana ce un lichid verzui ii inunda gura , retragandu-se cu zgomot de hazna.I-am indreptat limba si l-am asezat pe o parte.A varsat si s-a linistit.Printre horcaituri a inceput sa respire cu sete , ca un copil iesit din burta maica-sii.Nasteam o fiinta groteasca , o matahala paroasa , dar aduceam pe lume un om viu si asta era important.
Cand niste nudisti straini au venit sa pozeze linia orizontului strapunsa de soarele rosu , i-am auzit exclamand pe limba lor :
” Nefericitul Neptun , a ramas numai cu o vestala…”

Cosmin – Stefan Georgescu, Franța, decembrie 2020