Povestea mea

Capitolul 8 : Tezeu intre Maitreyi si Scarlett O’Hara

 

 

Cand am intrat in casa , m-am repezit direct in baie.Necesitati fiziologice ! – vorba vine.Aveam obiceiul sa adopt aceasta tactica ori de cate ori doream sa fiu scutita de intrebarile din hol , inainte de a ma dezbraca : cum a fost , ce am facut , de ce am stat atat ? Cand ieseam de la toaleta , totul se estompa. Paream infranta de efortul eliberarii , eram in aceea stare de transa placuta dupa un debaclu , in care nu se cade sa fii deranjata.Chiar ma intindeam pe pat , spre a ma reculege.Dupa revenirea de la tara , mai aveam un motiv.Eram curioasa sa vad cum ma percepuse Rares.Desi nu puteam intra in mintea lui , aveam in fata oglinda in care se barbierea tata.Plasata ceva cam sus , mi se vedeau doar capul si gatul ; eram aprinsa de efort si soare.Ce doream sa pun in evidenta erau sanii.M-am dat mai in spate si am tras si gratarul de lemn ca sa imi pastrez inaltimea.Rolul lui era sa ne separe de gresia rece , pusa cu atata sarg de mesteri la initiativa mamei , care schimba totul in casa la cativa ani.Prin retragere ma proiectam mai mica , dar se prindea si o parte din trunchi.Insuficient pentru ce imi propusesem. Mi-am dat jos tricoul inscriptionat si mi-am sustinu sanii in maini , ridicandu-i ca pe niste mingi.Nu erau grei , dar nesustinuti se lasau.Prinsi in palme , au inceput sa se excite si sa se infioare din miile lor de nervuri vinetii.Mameloanele s-au proiectat ca niste antene de melc vascoase.Era de bun augur.Incepeam sa simt pulsiunile lui Rares.Am vazut scene in care femei mai dotate decat mine isi ling singure sfarcurile.Am intins limba cat am putut de mult , inducandu-mi aproape reflexul faringian de voma.Cu toata incordarea pilierilor amigdalieni , ramaneam departe de tinta.A trebuit sa renunt. Tot de Rares aveam nevoie…

Cu Sabin , celalalt coleg de clasa amorezat de mine , lucrurile au fost mai simple si mai complicate in acelasi timp.Mai simple fiindca eu am facut totul , mai complicate deoarece el se dovedea din cale afara de timid.Era in afara societatii noastre , avea lumea lui , nu radea la bancuri dand impresia ca nu le intelege iar cand ne hotaram sa chiulim in corpore de la cate o ora anosta , el se urnea cel mai greu , revenea sub pretextul ca si-a uitat ceva in pupitru , in realitate astepatnd sosirea premeditata a profesoruului.

Si totusi a avut curajul sa imi trimita un biletel…Cat l-o fi pregatit ? Citea enorm , de fapt numai asta facea. Ravasul mi l-a dat intr-o carte pe care a zis ca doreste sa mi-o imprumute , iar daca imi place , sa mi-o ofere. Nici un cadou nu avea taria sa si-l asume…
M-a distrat , evident , si am lasat volumul pe o etajera, intr-o camera de tranzit.Era vorba de ” Maitreyi “, in care Mircea Eliade , miopul sensibil si rebel se indragosteste , la concurenta cu Tagore , de apetisanta fata a filosofului indian Dasgubta.Cum citisem cartea, nu mi s-a parut interesant sa o reparcurg numai de dragul posesorului ei…Dar intr-o dupa-amiaza plictisitoare , m-am aruncat intr-un fotoliu cu ea in brate.Imi propusesm sa plonjez strict asupra pasajelor erotice , in special acelea cu ungerea cu uleiuri si mirodenii.De mult asteptam un barbat care sa ma rasfete si pe mine cu astfel de delicii.Sa ma intind pe un part de santal , goala- pusca si pe un cearsaf de in sa ma cutremur sub valul unctos , intins de maini dibace.Dar Sabin nu era in stare de asa ceva…Din carte a cazut un bilet :
” Draga Ana-Maria , te iubesc ca pe nimeni alta.Te visez in fiecare noapte , iar la cursuri nu imi pot lua ochii de la tine. Implineste-mi dragostea sau arunc-o cu aceasta carte in mare ! Sabin ”
Eeeee…la asta nu ma asteptam ! L-am invitat la un film la cinema.La o gradina de vara.Era o pelicula pe care o stiam pe dinafara , ” Pe aripile vantului ” , avand astfel avantajul ca imi permitea sa ma sarut in voie.Sabin era timorat.Avea ochelari cu rame groase cu care parea ca vede doar inainte , ca armasarii docili.Incercam sa-i prin mana , dar el o retragea cu putere incat fara sa vreau i-am atins sexul erectat.Nadusea si gafaia , dar urmarea povestea din Atlanta Razboiului de Secesiune cu o verva de critic.L-am tras de brat pana in dosul Gradinii , la toalete.Am intrat cu el intr-o cabina la ”Femei” si am inchis zavorul.Deasupra , cerul instelat.Parca eram intr- fortareata nefinisata.M-a intrebat cu groaza ce aveam de gand sa fac.I-am spus ca-i povestesc continuarea filmului.Nu avea deloc simtul umorului.Nu a ras.Si-a tuguiat bizele , parca incercand sa evite un raspuns pe care nici nu-l anticipa.I-am dat partea mea de la bust in jos.Purtam niste pantaloni de stamba trei-sferturi si sandale romane.Am desfacut nasturele si fermoarul plasate barbateste , in fata , cum imi place mie spre a avea manualitate. L-am aplecat sa vada mai de aproape.S-a asezat cu grija pe vine , evitand orice contactul cu vasul de ceramica alba in care atatea cinefile se usurasera. Aveam chiloti rosii cu flori azurii.Erau destul de lati in fata , un fel de batic pentru labii.La mijloc , prin umezire , intrasera in santul aferent si capatasera miros marin.In spate erau mult mai ingusti , dar am considerat ca e deja prea mult pentru el.In plus , nu aveam destul spatiu de manevra si scapandu-l din ochi , l-as fi timorat mai tare.Visam sa pun mainile pe perete si sa ma aplec , dar nu era cazul.Am ramas cu fata.I-am prins capul intr-o mana si cu cealalta i-am smuls ochelarii.Cand m-a intrebat ce vreau sa fac cu ei , i-am spus ca doresc sa vad cum imi sta.Cand mi-i a cerut inapoi , i-am zis sa mai aibe rabdare sa termin de citit mercurialul.Nu l-am convins sa ma sarute , sa isi apropie buzele macar…Cand am facut gestul de coborare a trigonului de panza in vine , mi-am adus aminte ca e un semn al corabierilor.Tezeu a uitat sa schimbe vela neagra a doliului , cu cea alba a victoriei , fapt ce a antrenat sinucidera Regelui Atenei , Egeu , care si-a crezut fiul mort in inclestarea cu Minotaurul din Insula Creta.

Parul pubian il aveam abundent.Nu ma radeam pe atunci.Nu aveam de ce.Fara ochelari , in bezna noptii si printre atatia carlionți , sunt sigur ca nu a vazut nimic.Nu stiu cum statea cu olfactia.De la el nu am putut sa smulg nimic.Daca in general , serile , nu simteam un miros de alge , atunci l-am perceput cu tarie , si am prins a ma intreba daca tinea de faptul ca eram oras portuar si se intetise briza dinspre tarm sau cuprinsa de senzatiile lui Sabin , empatizam cu el. Statea ca intr-o rugaciune cu genunchii infipti pe dalele spalate cu regularitate inainte de fiecare reprezentatie.L-am iertat.Nu imi gresise cu nimic.L-am readus la verticala.Tremura de emotie si rusine.El ar fi vrut ca aceasta scena sa se desfasoare cand eram casatoriti , dar eu nu aveam de gand sa fac nunta.Cand am intrat in sala , Scarlett O’Hara parea ca si-a gasit linistea dupa escapadele ei amoroase nereusite.Cum stiam amandoi deznodamantul , i-am propus lui Sabin sa dam o tura prin parcul de vis-a-vis de Gradina si apoi sa mergem spre casa.
A doua zi i-am inapoiat cartea cu tot cu bilet , ca si cum nici nu as fi deschis-o.

Cosmin – Stefan Georgescu, Franța, noiembrie 2020

Uscatoare rufe