Ea și El

De ce plângem noi, femeile, și cum reacționează la asta bărbații

Soțiile plâng de supărare. Se consideră victime ale bărbaților, ale comportamenului lor nedrept. Ele plâng și se miră de reacția bărbaților la asta, așteptându-se să-i vadă manifestându-se altfel. Se și enervează, când observă că soții sunt scoși din sărite de lacrimile lor. Ele tot așteaptă ca acestia să-și înțeleagă greșeala, să-și ceară iertare. Ceea ce nu se întâmplă prea des..

La ce se gândesc, oare, femeile, atunci când plâng?

«Eu sunt foarte bună la suflet, sunt deschisă, sensibilă, soțul nu mă înțelege, mă supără și nici măcar nu vine să-și ceară scuze, e clar, e un om rău și, mai ales, nu mă iubește..” De la astfel de gânduri, plânsul se întețește și mai tare..

În loc să poarte un dialog cu partenerul său, să-i explice ce anume o doare, ea preferă să-și plangă de milă, să aștepte compasiune, devenind astfel, fără să-și dea seama, și mai nervoasă, și mai rea..
Pentru o femeie, lacrimile reprezintă asteptarea compasiunii din partea bărbatului.

Pentru bărbat însă, plânsul femeii nu este decat o modalitate de a-l învinui pentru niște acțiuni chipurile incorecte, un soi de maipulare sau șantaj emoțional. De aceea, în astfel de momente el ia distanță, iar femeia se simte brusc neiubită. Iată deci că reacția bărbaților la lacrimile noastre este total diferită, față de cea estimată de noi.
Iar dacă noi, femeile, nu putem sau nu vrem să explicăm motivul pentru care plângem, acest lucru nu face decât să adâncească starea de conflict.

Tăcerea noastră le este la fel de neplăcută partenerilor noștri. Prin tacere, femeia îl pedepsește pe bărbat. Sensul tăcerii este cam același ca și al lacrimilor: să-i transmită bărbatului informația : “ Ai procedat gresit” sau “Nu vreau să am de a face cu tine, până nu te vei purta așa cum îmi doresc eu”
Iar bărbatul continuă să se izoleze, nevrând să fie manipulat într-un astfel de mod.
Majoritatea bărbaților sunt dispuși să dialofgheze, într-io astfel de situație, numai să se inceteze odată cu lacrimile sau tacerile prelungite!

Femeile se agață de plâns sau de tăcere, ca de niște scheme tactice de apărare, deși astfel de procedee șubrezesc relația de cuplu.

O altă latură a plânsului și tăcerii o reprezintă apărarea față de suferința emoțională. Femeia nu mai vrea să audă critici și vorbe urâte la adresa sa. Dar , din păcate, o astfel de atitudine nu rezolvă problemele.

Există familii în care pur și simplu nu au loc conflicte majore. Cei doi consideră sub demnitatea lor să discute în ocntradictoriu, să se certe, să tipe unii la alții. Cu timpul, astfel de situații duc la înstrăinare. De afară, pare totul în regulă, însă sub același acoperiș trăiesc, practic, doi străini.

Femeia și bărbatul trebuie să învețe să se ASCULTE unul pe altul. Să înțeleagă că sunt persoane diferite, cu un psihic diferit, cu emoții diferite. De aici și reacțiile la diferite situații pot fi diferite. Ce i se pare unuia firesc, pe celălalt îl poate exaspera. Și invers.

Nu trebuie să vă bazați pe faptul că bărbatul vă va ghici gândurile; oricât de simplă vi s-ar părea situația în cauză, găsiți-vă timp și tact să i-o explicați partenerului vostru, spunându-i clar ce așteptări aveți de la el.
Sursa : hochu.ua

Uscatoare rufe