Am avut în facultate o prietenă dragă, pe care o apreciam în mod special pentru ambiția cu care își atingea obiectivele, stabilite tot de ea, dar deloc ușor de atins. Lucra si învăța, trimitea și ceva bani acasă, se străduia cum putea mai bine să obțină cat mai mult, în ciuda condiției de provincială.
A cunscut, la un moment dat un tanăr și s-a îndrăgostit. Ar fi dat orice să fie the one, să îi fie lui și căldură iarna și racoare vara, să fie visată cum ea îl visa și viața să îi țină împreună pană la adanci bătraneți.
A terminat facultatea, fiind în aceeași relație, cu același bărbat care, a venit acasă la un moment dat și a început sa povestească despre o noua colegă, care a făcut doua facultăți și acum e la master și cat de mult o apreciază el că nu se mulțumește cu puțin.
Așa că următorul obiectiv, a fost o a doua facultate, apoi i s-a spus că oricum, nu e destul de bine plătită și a schimbat si job-ul și a auzit tot de la bărbatul vieții ei că, la varsta ei, cu aceeași pregătire, altele au funcții mai bune și a muncit enorm ca să promoveze, reușind, evident. Apoi, nu venea destul de devreme acasă. Și tot așa…
Ne-am întalnit de curând … E mamă și asta o face foarte fericită. Conduce un departament într-o companie cunoscută. Soțul ei e cel mai bun tată pentru copiii lor. Altfel, nu s-a schimbat nimic. Bărbatul vieții ei tocmai îi spusese ca a râs prea mult la ultimul eveniment la care a participat. ☺
Când nu te iubește, nu ești bună oricum.
Comentează