Bombănelile Marinei Editoriale

Cade sau nu guvernul? Nu-l întrebați pe omul de pe stradă! 

   

    Cade sau nu guvernul? Se alege , oare, praful de coaliție? Dacă telecomanda ta înțepenește pe vreunul din canalele de știri, vei avea sentimentul că aceasta este problema nr.1 a întregii planete. Pentru noi, cei din bucățica asta de lume, chiar este. Dar, oare , cât de pătrunși sunt românii de la talpa țării de ceea ce li se întâmplă? ( talpă care, din nefericire, devine din ce în ce mai groasă, concurand curajos pantofii cu platformă ce fuseseră în vogă, cândva, pe vremea grupului “Andre”) 

Căderea Guvernului este, fără doar și poate, evenimentul nr.1 al vieții politice a unei țari. Teoretic, și la noi. “Căderea Guvernului” ar trebui să fie mai  ceva decât coronavirusul sau decât răpirile de persoane , incendiile și crimele care au început să coloreze, iată,  viața românilor. Un guvern mai bun este , fără îndoială, mai bun decât un guvern prost. Logic, nu? Pe de alta parte , un “sus-jos” politic de o asemenea anvergură nu face decât să ne împingă și mai adânc în haos – entitate cu care am învățat sa coexistăm de o vreme încoace.

Și totuși am constatat cu stupoare că, ieri cel puțin,  nimic din cotidian nu se clintise și nu părea impresionat de impasul în care se afla țara. Mă refer la oamenii de rând, la cei care-și votează aleșii, iar apoi pare a nu le mai păsa de ceea ce fac aceștia, în fruntea țării…

 Deși nu mai am demult camera de filmare în dreapta mea ( pandemia mi-a suprima și această bucurie profesională)  mai obișnuiesc câteodată, din deformație la fel de profesională, să mai vorbesc cu oamenii din jur – chiar și necunoscuți – adresându-le “nevinovat” cate o întrebare-două legată de viața lor, de viața noastră. Sub anonimatul pe care mi-l confera masca – ridicată intenționat până sub linia ochilor! – reușesc să obțin de la interlocutorii mei cele mai sincere reacții, necenzurate de blocajul pe care cel mai adesea camera de filmat îl induce. De cele mai multe ori îmi vine să urlu că răspunsurile spumoase ale unora se pierd undeva , in eterul apropiat, fără a fi imortalizate pe vreo peliculă. Am  încercat chiar o dată să filmez un astfel de vorbitor pitoresc, cu telefonul mobil. Încercarea mea a avut însă efectul unei baghete magice : omul s-a făcut nevăzut.

Ieri, în timp ce cădea sau nu cădea guvernul, românii își vedeau de treabă. Aici, la oraș, căci la țară situația intuiesc că este și mai tragică.  Prin locurile pe unde am trecut, am adresat, așa, hodoronc-tronc, întrebarea : “Ce ziceți, cade guvernul sau nu?”. Interlocutorii mei – oameni simpli, pescuiți prin diverse locuri : la benzinărie, în supermarket ( casiere și clienți), la coadă la bancă, la Telekom, în piață, în stația de autobuz, în librărie sau farmacie. 

Reacții? Dintre cele mai diverse : “De unde să cadă?” , “Ne mai arde nouă de guvernele astea? Nu vedeți cât au crescut prețurile?!?” “Da?!? Chiar cade? Și pe cine pun ăștia în loc? ( care ăștia?)”, “Oricine ar veni, tot o apă și-un pământ! Noi tot săraci rămânem!” “Mă iertați, duduie, eu nu mă mai uit la televizor de 10 ani!”, “Să cadă! Că n-a făcut nimic pentru noi! …dar știți cumva pe la ce oră cade?”, “Și eu ce să fac? Mă ascultă cineva pe mine? Uite ce listă de medicamente mi-a prescris un nemernic! ( am scăpat cu greu și numai după ce am parcurs o rețetă cu un nesfârșit șir de nume încâlcite) “ Da, mămică, o fi căzând, da’ noi ce treabă avem! Mai bine ia mata leurdă, că e proaspătă și plină de vetamine! V-ați învățat să tot luați vetamine de la borcan, in loc să le luati din verdețuri!”, “Da?!? Scăpăm în sfârșit de Orban?!? – Păi nu mai e dl.Orban demult! – A, a venit PSD-ul la putere? Știți, am cam pierdut șirul, lucrez la o licență și …”, “Nu știam! Dar au anunțat cumva câți morți au fost ieri?”, “Ducă-se pe pustii toți politicienii ăștia! Exact cum a spus candva Constantin Tănase : “Vin ai noștri, pleac-ai noștri/ Noi rămânem tot ca proștii”…

    Am  mai spus-o și o repet : în juru-ne există două Românii. Una angajată în lupta pentru ciolan și care învârte pe degete destinele celei de-a doua, încremenită în propria viață, ruptă de ceea ce se întâmplă “deasupra”, constatând doar, pe propria piele , deciziile pe care cei puțini le iau, făra a gândi prea mult ( sau deloc) la cei mulți “de dedesubt”…

 

Rubrică oferită de FARMACIILE CATENA : VEDIXIN MAX