…Când Valentina Fătu mi l-a recomandat pe Daniel Iusco pentru o colaborare ( “Ajută-l, te rog, să se promoveze! E un băiat tare bun!”) , am avut senzația că nu e vorba decât de un alt “tânăr talent”, aflat la început de drum, pe care ar trebui să-l ridic din întuneric și să-l ajut să iasă la lumină… Și cum poate un prezentator de emisiuni să sprijine un “tânăr talent în modă”, decât purtându-i ținuta, pe micul ecran?…N-am riscat totuși, căci nu știam “ce-i poate pielea” ( desi în Valentina am încredere maximă) , dar am acceptat totuși să-i port o ținută, la un spectacol pe care prietenii mei de la Teatrul Constantin Tănase mi l-au încredințat spre prezentare. Atunci l-am cunoscut pe Dani. Un maramureșean sobru, dar cu un cercel la o ureche, un ins lung și filiform, cumva introvertit, scump la vorbă , dar…așa-s oamenii de prin părțile acelea : până nu le vine pălinca în ajutor ( nu e cazul de față!) , scoți vorbele cu cleștele din ei. Ajunsă pentru prima oară la atelierul său, pierdut în labirintul de străduțe din spatele Palatului CEC, Dani m-a măsurat și la propriu și la figurat, eu pe el ( numai la figurat!), și… am pornit colaborarea. Prima probă mi-a aprins primul beculeț : băiatul ăsta nu-i rău deloc! Am deschis robinetul curiozitaților și am aflat că e designer cu acte în regulă, că are facultatea de profil la activ ( e inginer textilist) , că a fost ucenicul Doinei Levința și că acum se chinuie să-și croiască drum prin jungla Bucureștilor și a acestor vremuri zăpăcite. Lucru care nu-i deloc ușor, pentru un maramureșean cu bun simț, care nu știe să “se strecoare” fluturând steagul șmecheriei, ci urcă singur, gâfâind din greu, muntele celebritații, având ca unică armă în lupta cu “miticii” din junglă, talentul său incontestabil.
Dani nu are o armată de oameni în jur , care să-i transforme visele în realitate. El este, în moda, “omul orchestră” : el “te ghicește”, știe ce ți se potrivește cel mai bine, el creează modelul, face schița, scoate tiparele, alege materialele, croiește, asamblează iar apoi bibilește fiecare detaliu, cu mânuțele alea două, care – deși mâini de bărbat – fac cele mai frumoase broderii și dantele din lume, cos paiete și sticluțe colorate, transformând un material care poate nu spune nimic, într-o operă de artă. Puse cap la cap, ținutele ce au ieșit din mâinile lui Dani – pentru mine, pentru Valentina, pentru artiștii de la Tănase și pentru atâtea alte femei, celebre sau nu – ar umple cu succes o Galerie a Frumosului. Dani este un maestru al detaliului, este un om care a dat totul la o parte din viața sa ( nu și pe buna sa mamă, pe care o venerează și o îngrijește cu o dragoste aproape nepămanteană), și s-a dedicat modei, făcând fericite sute de femei. Cum se face că imaginea sa nu sufocă media românească?!? Care “Media”?!? Cea care, de atatea ori, nedreptațește adevăratele valori – mai cu seamă pe cele ce stau cuminți și-și văd de drum, nefăcând gălăgie în jurul lor?!? Cea care promovează , inclusiv în modă, cancan-ul, vedetele cele mai “sonore”, pe care gura, și nu talentul, le împinge în față?
După prima mea colaborare cu designerul Daniel Iusco, m-am declarat cucerită : de talentul său, de arta sa, de migala cu care transformă o idee într-o ținută de vis. Dar și de Omul Daniel Iusco, de caracterul său frumos, atât de rar și prin asta atât de prețios, în aceste locuri, în care viața l-a coborât, pe hartă, din Maramureșul natal…
Închei , iată, un sezon de colaborări, la TVR, în care m-am dat cu încredere pe mâna lui. Așa cum continui să cred și să spun, e o mare provocare pentru un designer, să îmbrace o femeie de vârsta mea : pe cele de 20 de ani, cu picioarele până la cer și cu trio-ul “90-60-90” imprimat pe trup, stau bine toate hainele, nu e nevoie de multă “chinuială”, și oricum ochii privitorului nu se opresc neapărat pe ținutele lor , ci pe cu totul alte calități. Iusco a “riscat”, iată, să-și aleagă un model din segmentul “50plus”, adăugând provocării și ceva prietenie. Una, la care țin foarte mult, căci Dani mi s-a lipit la suflet și-i promit că, la fiecare din evenimentele majore ale vieții mele – fie ele profesionale sau personale – EL va fi cel ce mă va înveșmânta! În ținutele lui vreau să-mi însoțesc copiii, atunci când se vor căsători și, cine știe? poate îi voi purta ținuta chiar și când eu însămi voi face un astfel de pas! 😁 Și-i mulțumesc acum, atât pentru colaborarea noastră, dar mai ales pentru omul atât de special, pe care l-am descoperit într-un micuț atelier, ca un castel de fildes, pitit într-o vilă înghețată de demult, ce stă să cadă sub o bulină roșie care nu se vede și în care am urcat săptămânal, preț de luni în șir, pe o scară rotitoare din lemn, ce-mi amintea de vremurile în care oamenii valoroși nu aveau soarta celor de acum…
Rubrică oferită de FARMACIILE CATENA : Vitamina D3
Comentează