Dacă l-am așteptat? Mi-e nuștiucum să recunosc, dar pentru prima oară, DA! L-am așteptat din toată inima.
…În toți acești 34 de ani, nu doar “de sticlă” , ci și de “bucătărie a emisiunilor”, finalurile de sezon mi-au provocat întotdeauna un gem în stomac. Și unul în suflet. Odată, pentru că anticipam cele câteva luni de pauză, în care îmi va fi atât de dor : dor de colegi, de întâlnirile la ședințele de redacție, apoi dor de de platourile de filmare, de beculețul roșu al camerelor, de legătura cu telespectatorii, de toată adrenalina pe care ți-o dau transmisiile directe. Mi-era dor să creez, să inventez, să surprind cu ideile mele, mi-era dor să deschid tabelele de rating și să mă bucur de cifre. Finalurile de sezon îmi suprimau, pentru o vreme, toate aceste bucurii.
Ieri a fost un nou final de sezon; primul însă, care m-a făcut sa răsuflu ușurată. Nu, nu mi-am pierdut deloc forța imaginației, tenacitatea de a-mi pune în aplicare dorințele, de a-mi însufleți echipa și de a o conduce către noi victorii. Nicidecum. Sunt o workaholică pe care nicio greutate apărută în cale n-o demobilizează, ci dimpotrivă, o stârnește și mai tare. Cei ce bagă bețe în roțile mele, nu știu că ele se vor învârti și mai abitir, mânate de carburantul ambiției și rostogolindu-se neobosit pe autostrada intitulată “Nuexistanusepoate”.
Însă acest sezon m-a epuizat. Și nu pentru că s-a suprapus peste furtunile din viața mea personală, obositor de publice și jenant de nepotrivite vârstei. Nu, peste astea, cu ajutorul lui Dumnezeu, al legilor în vigoare și al unor prieteni devotați, am trecut și voi trece în continuare. Ci pentru că..am obosit de greul care a început sa vină la pachet cu orice provocare profesională. M-au obosit hârtoapele prin care masinăria proiectelor noastre este obligată să treacă, până la liman. Sunt epuizata de alergătura și cerșeala jenantă a banilor de la alții, cand în jurul meu există proiecte al căror buget PE O SINGURĂ EDIȚIE mi-ar ajunge să acopăr cu succes un sezon întreg de emisiuni, fără să fiu nevoită să stau cu mâna întinsă în fața sponsorilor. Ce mă deranjează în asta? Păi faptul că mi-am transformat emisiunea într-un perpetuu teleshopping, în care dialogurile cu personalitățile se combină cu coșuri de salamuri, detergenți, brânze, covrigei și alte cele, până la exasperarea telespectatorilor. Dar ei , dragii mei telespectatori nici nu bănuiesc că acei covrigei, bunăoară, li l-au adus în sufragerii pe solistul X , că telemeaua de Ibănești și salamul de la CrisTim au fost garanția prezenței, alături de mine, a charismaticului meu coprezentator și așa mai departe. În spatele fiecărui exasperant anunț de sponsor se ascunde salvarea, într-o anume direcție.. . M-a mai obosit și așteptarea înfrigurată a cifrelor de audiență – atât de mulțumitoare, daca e să ne punem ochelari de cal și atât de dezolante, dacă e să privim de jur împrejur, dincolo de gardurile instituției…
Sunt la un final de sezon în care , alături de doar doi redactori, dedicați acestui proiect complex, am încercat să punem pe picioare un format complex, pentru care , odinioară, lucram câte 10 inși. De fapt așa se întâmplă mai peste tot în lume… Desigur, sunt “privilegiată” : nu mai am copii cu care să fac lecții și cărora să le dedic cea mai mare parte a timpului meu, nu am nici jumătatea de viață pe care s-o hrănesc, spăl, calc etc, și nici un job în paralel, care să mă fure din peisajul TVR, deci zilele mele au fost dedicate sută la sută proiectului. Timpul meu liber ori n-a fost, ori a fost unul chinuit, amestecat cu telefoane, mailuri, negocieri, scenarii și “întâlniri utile”…Prin urmare, aș putea spune că celor 2 angajați de care vorbeam, le-am mai adăugat și eu vreo 3 – cei care zac în mine…Poate că și asta m-a epuizat.
…Comparațiile cu ceea ce a fost candva, se țin scai de mine. Nu vreau să le dau glas, căci nu vreau să finalizez sezonul sădind încruntari în jurul meu… Așadar le voi păstra doar în suflet, punându-le pălăria unei întrebări de care, probabil, mulți dintre noi nu reușim să scăpăm, în aceste vremuri bolunde : “Unde ne sunt zapezile de altădată?” …
Rubrica oferita de FARMACIILE CATENA
Comentează