Bărbații nu suportă să ne piardă

Dacă un stol de fluturi interziși poposește în stomacul unui bărbat, „nu se pune”. Trădările lor sunt permise, ei se pot ascunde lejer sub explicații confortabile de genul ” așa sunt construiți bărbații, nu se pot limita la o singură femeie”. Se zbenguie puțin și se întorc în familie. Ce e rău în asta? Ba, mai mult, în cârdășie cu niște psihologi cointeresați în subiect, mai lansează și teorii de genul „o amantă nu face decât să întărească relația în familie” – chipurile , mult mai relaxați și mai devotați nevestei și copiilor se întorc ei din așternuturile tradării.. Am întâlnit femei care, la adăpostul comod al unor astfel de teorii, suportau alături de ele bărbați despre care știau bine că le înșeală copios. Știau, dar se făceau că nu știu. Se mințeau cu voluptate, bucurându-se că în acte figurează „căsătorite”, că odraselele cresc cu ambii părinți alături, că cineva le plătește facturile și răsfățurile și că, la ieșirile în lume, au de brațul cui să spânzure. Dacă prostia are un chip, tocmai l-am descris.
Când însă femeia este cea care ” alege altceva”, lucrurile nu se mai înghesuie în sfera firescului. Vulcanul erupe fără preaviz și nu mai contează că femeia nu a trădat pentru că a vrut să se distreze puțin, ci pentru că nu și-a mai găsit locul în sufletul omului de lângă ea. Nu mai contează că „plecarea” ei este rezultatul unei chinuieli îndelungi, de multe ori tacite, este o limită peste care nu s-a mai putut trece, este o izbăvire după o lungă penitență, pe care destul a dus-o pe umerii săi firavi, îndurând ceea ce ” LOR, bărbaților, li se cuvine”.. Când femeia pleacă ( iar ea, când pleacă, pleacă pentru totdeauna, chiar și numai cu sufletul) , bărbatul se simte lovit în orgoliul propriu. Lucruri pe care, înainte, el i le făcea cu seninătatea cu care ne spălăm pe dinți dimineața, îi par de neacceptat acum, când vin din partea ei. Din femeia de casă , care-i creștea copiii, îi spăla cămășile și-i umplea burdihanul( atunci când venea acasă hămesit după antrenamentele la sala.. Trădării), ea devine brusc o curvă ordinară, mizerabilă, o nenorocită, demnă de oprobiul celor pe umărul cărora EL se va grăbi să vesre lacrimi de crocodil. Încercarea ei de a se rupe de un calvar în care s-a complăcut ani de zile va fi deveni trădarea trădărilor și va anula tot comportamentul ei exemplar de nevastă de până atunci. Ce i-a lipsit, oare? – se va întreba EL. A avut tot ce și-a dorit! Casă, mașină, copii, un soț care aducea ( parțial) leafa acasă ( căci doar ea știa bine cota parte, care se scurgea către iubirile interzise!) , vacanțe în insulele grecești și statutul de nevastă! Ce i-a mai trebuit? Doar el îi făcea toate poftele…
…..cu excepția uneia singure : aceea de a fi iubită și respectată. Și de a fi UNICA…