Bombănelile Marinei Editoriale

Poză cu pomul de Crăciun

 

Zilele trecute, într-o grăbită postare pe Facebook ( la final de an, toate acțiunile noastre devin extrem de grăbite), am mărturisit că , in această perioada a anului, pur și simplu nu-mi pot reprima dorinta de a mă fotografia cu toți pomii de Crăciun ieșiți in cale. Și că, deși pare caraghios, coexist cu propriul brad,  împodobit în living,  până când aproape că se crapă de primăvară.  Niciun specialisti cu patalama nu mi-a diagnosticat această înclinație suspectă pentru sărbătorile de iarnă ( să știți că nu iubesc numai brazii, ci și, deopotrivă, pe toți Moșii Crăciuni pe care iernile mi-i scot în cale), însă e clar că una din “rotițele” mele și-a cam încetinit mersul!🫣.  

  Zilele acestea, un șir de prieteni și evenimente succesive m-au adus la Ateneul Român. Unde, ca  în orice instituție publică sau privată, maiestuosul hol de la intrare a devenit gazdă pentru câțiva brazi uriași de Crăciun, împodobiți ca la carte, în consonanță cu anvergura acestui obiectiv cultural de top al românilor. Evident, odată ajunsă la Ateneu, am avut ceva de lucru ( mai ales cei ce mă însoțeau!), căci nu am ratat niciunul dintre brazii cu pricina, în ideea de a-i include în galeria mea de pomi de Crăciun, din folderul calculatorului. Dar nu despre asta e vorba. Ochiul meu de reporter, versat în a observa detalii ce uneori multora le scapă, a reușit să înregistreze cu acele ocazii câteva zeci ( poate sute?) de cetățeni-spectatori, care ( nu neapărat luându-mi exemplul) au făcut fix la fel. Aproape că identificasem o succesiune a pașilor, aplicabilă tuturor : oamenii intră pe poarta Ateneului, li se scanează biletul electronic, apoi femeile, aproape invariabil fac “Ah!” ( sau alte onomatopee similare), cand dau cu ochii cu măreții brazi răsăriți din marmura holului. Următoarea mișcare ( dupa predarea blănurilor și paltoanelor la garderobă) este, în cazul tuturor și aproape invariabil,  “fotografia la brad”. Singure sau însoțite, damele din înalta societate bucureșteană sau pur și simplu din cea obișnuită – cea fără fițe dar cu drag de cultură, se plasează în fața bradului, își fabrică zâmbetul de rigoare, își îndreaptă spatele, scoțând la înaintare bustul mai mult sau mai puțin dezgolit, în funcție de generozitatea acestuia și de permisivitatea soțului din dotare, adoptă apoi atitudinea aceea, desprinsă din revistele glossy și…CLICK! poza cu bradul își începe traseul spre eter, expediată fiind aproape instantaneu pe rețelele de socializare, în ideea de a le creea “stare bună” cunoștințelor. Nu întâmplător am pus ghilimele de rigoare…

   Dar până la urmă, de ce și eu, și tovarășele mele de statut feminin și nu de puțin ori, chiar și ei, reprezentanții sexului tare, simțim nevoia să ne bucurăm de prezența bradului? Nu reprezintă, oare, aceasta, dorința noastră ascunsă de a ne întoarce în copilărie, în cea mai securizată etapă a Marii noastre Treceri prin lume? Sau, poate, este dorința de evadare din cotidian în generoasa lume a poveștilor, acolo unde visele prind viață , neîmpiedicându-se în relele împrejurului nostru? Sau..poate este dorința noastră nemărturisită de a ne căuta fericirea în lucrurile mărunte, în cele care – spun mai toți – contează mai mult decât toate succesele personale și zerourile din conturi?…Desigur, sunt și dudui care caută astfel de “decoruri” doar pentru a-și prezenta noua achiziție vestimentară, băgând cu orice preț boala în rivale :  “Nah, că eu mi-am luat rochia aceea de pe net, de cateva mii de Euro! Mi-ați vazut poșeta Louis Vuitton? Dar pe Fat Frumosul de la braț?- e director într-o multinațională! ..Și, da, eram la Ateneu, la un Bal șmecher, unde voi nici cu gândul nu gândiți! “….Poate că există și astfel de abordări, bietul pom de Crăciun ajungand să joace aici rolul umil de simplu “decor necesar”. Însa eu sunt sigură că, pentru majoritatea oamenilor cu cap și suflet, bradul de Crăciun rămâne un simbol al celor mai fericite momente, al speranțelor și încrederii și nu în ultimul rand, al copilului din noi. Iar apropierea noastră de el este generatoarea unei stări de bine pe care puține lucruri materiale o mai pot oferi, în zilele noastre, aproape fără niciun efort. 

    Fotografiați-va , așadar,  lângă brazii de Crăciun : în rochie de seară sau pijama, machiate ca la carte sau mirosind a ceapă prăjită, singure, alături de soțul de-o viață sau de ultima achiziție “de bagat în boală prietenele” , adunați-vă cu pomul de Crăciun în aceeași fotografie și, veți vedea, parcă o rază de soare vi se va strecura în suflet! 

   “O,  brad frumos!….”

Rubrică Oferită de FARMACIILE CATENA : MAGNEZIU B-COMPLEX

 

Publicitate