Am înțeles – poate prea devreme sau poate prea târziu – că atunci când pierzi pe cineva dar te regăsești pe tine, tu câștigi. Aș fi ipocrită să spun că nu am suferit vreodată din dragoste doar pentru că am avut parte de iubire, că nu duc dorul cuiva doar pentru că sunt fericită sau că nu plâng doar pentru că zâmbesc mereu. Însă, am învățat că ceea ce este menit să se întâmple, se va întâmpla. Poate e dureros, acum, când nici măcar nu ai ocazia să vezi acel ceva și te simți pierdută sau incompletă dar cum nebănuite sunt căile Domnului, tu doar gândește-te la momentul când îl vei putea atinge.
Cică e iubire adevărată dacă se întoarce. Eu zic că iubirea e adevărată dacă nu pleacă. A avut – El (un el, nu are nume aici!) – o femeie frumoasă, inteligentă, fidelă, puțin geloasă și posesivă dar înțelegătoare. Începând cu momentul în care a condus-o acasă și i-a povestit atât de frumos despre lună și despre stele, a fascinat-o. Nu prin frumusețea exterioară – aproape inexistentă – ci prin vorbele mânuite la fel de bine cum un păpușar își dresează păpușile. A făcut-o să se simtă iubită, specială, singura femeie din viața lui. Ea nu obișnuia să se încreadă în bărbații ăștia care nu deschid ușa unei femei, nu îi oferă locul sau o tratează ca pe un martir. Știa că nici un bărbat nu merită inocența, istețimea, căldura sau iubirea ei, însă el a vrăjit-o cu vorbele dulci și promisiunile deșarte. Se aștepta la asta și mai presus de orice se aștepta la suferință. I se păruse ciudat că nu apărea odată, totul fiind atât de… perfect. Cum spuneam mai sus, ca un păpușar priceput el a început să o controleze exact când obținuse iubire, dăruire, fidelitate și acel pentru totdeauna mult dorit. Să nu credeți că ea nu și-a dat seama. Poate, dacă nu ar fi ținut cont de inimă îi arăta ea păpușarului ce ușor ard sforile dar iubirea pentru el a transformat-o într-o marionetă conștientă de manipulare. Și poate dacă asta era singura problemă nu ar fi deranjat-o însă el i-a călcat mândria, respectul și iubirea în picioare. A văzut sclipirea din ochii ei care nu mai era fericire ci doar lacrimi nerăbdătoare să cadă și nu i-a păsat. Le ștergea cu degetul mare și se aștepta să revină femeia minunată pe care a întâlnit-o demult. Și o perioadă ea revenea; cu lacrimi sau suspine încerca din răsputeri să fie cea de care el s-a îndrăgostit odată (doar, doar să fie și el ca la început). Și tăcea, așa cum îi plăcea lui, și nu îl sâcâia, nu îi mai atrăgea atenția, nu îi mai dădea sfaturi, nu-l mai întreba ce face, unde este, cu cine. Și din dorința de a nu-i mai păsa, într-o zi chiar i-a devenit indiferent. Putea să fie și cu trei femei că tot nu o măcina gândul ăsta. Ba chiar și dacă ar fi pierdut ceva drag nu știa dacă îl mai putea consola. Uite așa, dintr-o femeie care i-a dăruit totul a devenit o femeie rece, fără pic de tandrețe, doar cu amintirile neplăcute în gând. Și pentru prima dată după mult timp, nu a mai simțit nimic. Nici măcar puțină ură. Nu tu stări de vinovăție, nu tu lacrimi, nu tu iubire. Și-a dat seama că nu mai găsea nici un motiv să rămână așa că a decis să plece. Cel mai tare o durea că i-a dăruit omului nepotrivit cele mai potrivite sentimente. Știți cum se spune, dacă nu poți râde încontinuu la aceeași glumă, de ce ai plânge din același motiv??? A văzut Frumoasa și bestia și a sperat că el va fi un prinț însă de cele mai multe ori monștrii sunt orbi în fața binelui. Poate că în desene personajele negative sunt de fapt bune, însă în viața reală numai o minune îi poate transforma; și cum minunile țin 3 zile, a renunțat să mai vadă binele acolo unde nu zărea nici măcar un strop de lumină.
Ea îl merită pe cel care a scris povestea. Nu prințul boem și imatur care recită poeme la clar de lună, păpușarul contemporan al cuvintelor care o face să sufere sau Zmeul ispititor. Îl merită pe cel care face ceea ce spune, dăruiește ceea ce promite și cunoaște toate personajele din basm. Le vede defectele și nu le folosește niciodată pentru că el… o merită pe ea.
„Dacă nu mă respecți destul, dacă nu mă iubești cât trebuie, dacă nu ești bărbatul care am crezut mereu că ești, atunci țin să-ți reamintesc ca sunt bărbați destui care abia așteaptă să-mi greșești cu ceva ca să aibă o șansă cu mine.” – Dama de treflă
P.S. Nu uitați, pe 17 martie este premiera filmului Frumoasa și bestia. Ce ziceți, veniți?!? Între timp, bucurați-vă de o rumba și simțiți aceeași pasiune ca și Slavik și Karina.
X.O.X.O.
Comentează