Băiat sau fată?

Deși poate nu recunoaștem, toți ne dorim, atunci când așteptăm un copil, ca el să fie de un anumit sex. De aceea, momentul în care se află cu certitudine sexul copilului, este încărcat de emoții, în majoritatea cazurilor pozitive, dar uneori, când așteptările nu se împlinesc, pot fi și negative. Medicii care efectuează ecografiile 4D, cele de certitudine, mărturisesc că la “momentul adevărului” au văzut atât lacrimi de bucurie, cât și lacrimi de disperare, atât la părinți, dar și la frații mai mari ai viitorului copil, care uneori asistă și ei la examenul medical al mamei. Dacă reacția emoțională a mamei este de înțeles, mai ales că echilibrul ei emoțional este afectat de starea de graviditate, reacțiile uneori disproporționate ale taților pot fi inadecvate, exagerate și supărătoare.

Dar de ce oamenii își doresc atât de puternic să aibă băiat sau fată, în loc să fie mulțumiți pur și simplu să aibă un bebeluș sănătos?  Un copil care se naște este un eveniment major în orice familie și atât femeia, cât și bărbatul au visat de multă vreme cum va arăta familia lor și cum va fi copilul lor. De aceea, atunci când realitatea le contrazice imaginația, pare să se risipească un vis. Dacă cei doi viitori părinți sunt oameni echilibrați emoțional, își vor reface imaginea despre familia lor și vor găsi imediat avantajele pe care le prezintă faptul că bebelușul urmează să fie de celălalt sex decât cel imaginat inițial. Pentru că există, fără îndoială.

Mama se împacă mai repede cu ideea, fiind organic legată de copil, la propriu. Ea chiar are nevoie de tot echilibrul emoțional de care ar putea dispune pentru ca să ofere ființei pe care o crește în interiorul ei toate condițiile pentru o dezvoltare normală. Cu tatăl însă e mai complicat. Un bărbat echilibrat emoțional va reacționa ca și mama și își va schimba imaginea interioară asupra familiei în concordanță cu realitatea revelată. Reacția tatălui depinde foarte mult și de setările lui mentale, de educație dar și de calitatea relației cu partenera. Dacă bărbatul are diverse răni emoționale, tulburări de personalitate sau este un partener abuziv, va transfera toate emoțiile negative asupra partenerei pe care o va face să simtă rușine, vinovăție, îi va diminua stima de sine și încrederea în sine. Calitatea relației, defectuoasă deja, va fi și mai afectată, iar uneori partenerul cere femeii, prin manipulări, amenințări sau chiar prin violență fizică sau verbală, să avorteze. Dacă aceasta refuză, poate ajunge chiar să o părăsească în perioada când femeia are cea mai mare nevoie de sprijin, atât emoțional cât și efectiv.

Unii cercetători susțin că investigațiile ecografice din perioada sarcinii n-ar trebui să cuprindă și revelarea sexului fătului deoarece ar putea să ducă la avort selectiv.

Ecografia 4D poate dezvălui și eventuale malformații ale fătului. Pentru psihicul gravidei, să afle că va naște un copil sănătos este liniștitor și îi va da o stare pozitivă benefică dezvoltării fătului, mai ales că în credința populară se consideră că nașterea unui copil cu malformații este o pedeapsă pentru „păcatele” din trecut ale părinților și chiar ale strămoșilor.

De cele mai multe ori, bărbații își doresc ca bebelușul lor să fie băiat. Aceasta vine din dorința ancestrală de a-și perpetua numele, de a-și transmite mai departe averea și tradiția familiei. În cazul monarhiilor, în evul mediu (dar se practică în unele state chiar și azi), există dreptul de primogenitură prin care întreaga avere și titlurile nobiliare se transmit prin moștenire întâiului băiat născut. Dar nu doar în familiile nobile sunt preferați băieții, ci și în păturile de jos ale societății băieții sunt mai prețuiți decât fetele. Sunt considerați mai de folos în muncile agricole, la vânătoare sau în alte îndeletniciri, în timp ce fetele se măritau repede și părăseau familia de origine. Acest sexism care consideră femeia inferioară bărbatului încă persistă chiar și în societatea de azi, chiar dacă e ilegal și stă la baza încălcării multor drepturi ale femeilor. Bărbații care gândesc în felul acesta se simt lezați în masculinitatea lor dacă nu au un urmaș de sex masculin. De aceea ajung deseori să nege evidența, deși ecografia 4D le spune altceva. Această negare este un mecanism inconștient de apărare față de suferința pe care i-o provoacă dezamăgirea că bebelușul nu va fi băiat. Totodată, negarea îi oferă timp de acomodare cu ideea că totuși va fi fată. Viitoarea mama ar putea ajuta să calmeze situația, să discute cu partenerul și să puncteze că relația unei fetițe cu tatăl este foarte afectuoasă și îi va aduce multe satisfacții. Ba mai mult bărbatul este cel care da cromozomul care dă sexul copilului. Este bine să se sfătuiască și cu alți membri ai familiei sau cu prieteni care sunt deja părinți. Dacă aceste demersuri nu au succes, se pot adresa unui psiholog, iar terapia individuală sau de familie le va aduce liniștea necesară pentru o bună dezvoltare a fătului și ducerea la bun sfârșit a sarcinii.