Haideți să cotrobăim în valiza LAMONZA, după o amintire “de sezon”. Când m-am aflat in Norvegia, am prins 
câteva zile fără zăpadă ( spre disperarea mea, căci pornisem într-acolo din drag de iarnă!) , asa ca am putut colinda în voie orașul.
Ma aflu, așadar, în Oslo, și constat că aici îți vine să faci fotografii neîncetat, pentru că orașul te surprinde la tot pasul cu frumusețile sale și cu provocările sale nebănuite… Bunăoară, wow! cum să nu fotografiezi, din toate unghiurile posibile, această uriasă spinare metalică, profilată arcuit pe seninul impecabil al cerului? Ma aflu, așadar, la poalele celei mai vestite trambuline din Oslo..
Norvegienii sunt mari iubitori ai sportului și ai mișcării, în general. Iar sporturile de iarnă sunt în top, la fel cum în top sunt și iernile însele. Recunoașteți : când auziți vorbindu-se de Norvegia, primul lucru care vă vine în minte este un peisaj de iarnă, însuflețit eventual de un schior care coboară vertigininos din vârful unui munte împachetat în alb!
Se spune că, acum mai bine de 100 de ani, un astfel de norvegian s-a aruncat în gol de la o înălțime de 9,5 metri 
și …uite-așa a apărut “schi”-ul, sport ajuns atât de popular, în zilele noastre.
Orășelul Holmekollen se află la doar 20 de minute de Oslo. În anul 1892, aici s-a desfășurat prima competiție de schi, iar astăzi îl regăsim în topul celor mai vizitate locații de sport din lume. Aici, împarte locul cel mai inalt de pe podium cu Wimbledon-ul si Wembley Arena.
Împrejurimile sunt de poveste, ochii îi fac roată până aproape că amețesc, însă privirea tot către spectaculoasa trambulină îmi fuge. Întinderea nesfârșită este dominată de acest adevărat gigant metalic, surprins iată, scufundat într-un somn adânc, în care asteaptă atingerea următoarei zăpezi. Este singura trambulină din lume construită din otel si care are protecție permanentă la vânt. Să vă spun câtă omenire adună competițiile sportive, programate la Holmekollen? Chiar și câte 30.000 de spectatori!!… ceea ce reprezintă, de altfel, capacitatea maxima a constructiei.
….Dacă-ți ciulești urechile și-ti turezi imaginația, aproape că deslușești, plutind în aer ca o inerție a unei amintiri de poveste, rumoarea ce înfășoară tribunele în timpul concursurilor de sărituri desfășurate aici, la Olimpiada de Iarna din 1952. Mai trebuie să știți că, începând cu 1980, în fiecare an, o etapă din Cupa Mondiala la sărituri este obligatoriu găzduită de Holmekollen.
….Privesc, de undeva de sus, din vârful trambulinei, întinderea ce se desfășoară undeva jos, de tot. Îți trebuie mare curaj – mă gândesc – să te arunci, pe schiuri, de pe o astfel de trambulină . Iar dacă nu-l ai, gazdele îți mai oferă o șansă : poți experimenta senzațiile aferente unei sărituri cu schiurile, în simulatorul plasat în imediata apropiere a trambulinei. Grupuri de câte 13 mușterii pătrund în incinta cu alură de aeronavă, iau loc pe scaune și , cu ajutorul tehnicilor moderne de simulare, execută spectaculoase sărituri…virtuale, care le rascolesc adrenalina, le hrănesc stima de sine și, in plus, îi păstrează….vii și nevătămați!
Mă voi repeta, spunând că schiatul reprezintă o parte importantă din cultura poporului norvegian. La baza 
vestitei trambuline, Muzeul de schi din Holmekollen prezintă istoria acestui sport, de acum peste 4000 de ani și până în zilele noastre.
Înainte de plecare, îmi fac o fotografie șugubeață, vârându-mi capul într-unul din acele panouri pentru turiști, cu felurite personaje având capetele decupate : acesta, bunăoară, ilustrează un localnic îmbrăcat într-o șubă specifică locului. Subtitrarea face toți banii : Voi deveni un explorator polar! …nu e chiar rău! – mă gândesc. Insoțitoarea mea îmi face poza, scot capul și caut apoi, iute-iute, un colțișor de soare, unde să mă încălzesc. Astăzi, la Oslo n-au fost decât ..O grade Celsius.
Rubrică oferită de LAMONZA : https://www.lamonza.ro/
Comentează