Amintiri din valiza LAMONZA Călătorii

Amintiri din valiza LAMONZA. Episodul 254. EXPERIENȚA “MAGLEV”

 

    Deschid valiza LAMONZA și extrag din ea amintirea primei mele călătorii cu un tren de mare viteză, plasat pe pernă magnetică. Ma aflu, așadar, la Shanghai, alături de fiul meu Victor, investit în funcția de fotoreporter oficial!  Suntem la finele șederii noastre în China. Cele 10 zile petrecute la Shanghai au fost o încântare. Drumul către aeroport este mult mai lung. Nu degeaba, poetul a scris “Mai lung îmi pare drumul acum, la-ntors acasă..”. Ne aflăm pe peron, noi și cele patru valize din dotare. Trenul se află deja în stație, dar încă nu și-a deschis ușile. Gara în care ne aflăm este punctul zero : de aici pornește , spre aeroportul Pudong , și tot aici se și întoarce. Probabil că tocmai s-a întors, iar în interior au loc, într-un ritm alert,  activitățile de salubrizare..

Prima  linie ferată chinezească de trenuri având viteza de 350 de km a fost inaugurată în 2008, chiar înainte de deschiderea Jocurilor Olimpice de la Beijing. Ea lega Beijingul de Tianjing, străbătând o distanță de 120 km. N-au trecut nici şase ani de atunci și, iată,  China înregistrează, la finalul anului 2014, o reţea de 16.000 de kilometri de cale ferată rapidă,  pe care trenurile rulează cu viteze cuprinse între 250 şi 350 km/h,  fiind pe primul loc în lume, la acest capitol. Până în 2020, o deplasare de la Beijing până la aproape toate reşedinţele provinciilor  din China,  se va realiza, cu trenul rapid,  în mai puţin 8 ore! 

     …Ușile se dau în lături și pătrundem în vagon. Mai bine zis, în tren, pentru că întregul tren este, de fapt, un singur vagon , luuuuuung, de la un capăt la altul. Introducem bagajele într-un compartiment special amenajat și ocupăm două locuri ce oferă o vizibilitate excelentă atât spre fereastră, cât și spre afișajul electronic ce semnalizează timpul până la destinație și viteza atinsă în fiecare secundă. Trenul nu este aglomerat, ba, aș spune, e chiar destul de gol. Fie nu e chiar o oră de vârf, fie prețurile sunt cam piperate, și nu oricine își poate permite să circule ..pe pernă magnetică! 

     MAGLEV-ul leagă , cum spuneam, centrul orașului de aeroportul Pudong . Distanța dintre cele două puncte este de 30 de km. La o oră de vârf, indiferent de  bolidul de fițe pe care-l conduci, poți face, până la Terminalul Plecări, chiar și mai mult de o oră. Uneori riști să pierzi avionul. Maglev-ul parcurge această distanță în doar 7 minute și 21 de secunde! Între aeroport şi Pudong, centrul oraşului, sunt 30 de kilometri. Maglevul parcurge această distanţă în 7 minute şi 21 de secunde. 

       …Trenul accelerează imediat după ieşirea din gară. Lucrul acesta se poate lesne constata, dacă stai cu ochii atintiți pe tabela electronica din interiorul vagonului, care a și început să afișeze, într-o dinamică crescătoare, viteza de “zbor”. Folosesc această licență, pentru că senzația este similară decolării!  La fel ca și cei câțiva pasageri din vagon, începem și noi să fotografiem tabela cu afișajul electronic. Cifrele indică , alternativ, când viteza, când distanța rămasă până la destinație. Pe măsură ce prima crește vertiginos, a doua scade cu aceeași repeziciune. Am citit undeva că, în momentul în care două trenuri trec unul pe lângă celălalt, viteza însumată a garniturilor este de peste 700 de km/h!  MAGLEV  este un tren care foloseşte, așa cum îi spune și numele,  “levitaţia magnetică”. Un tren cu levitație magnetică este un tren care utilizează câmpuri magnetice puternice pentru a-și asigura sustenanța și pentru a avansa. Spre deosebire de trenurile clasice, el nu are contact cu șina, ceea ce reduce forțele de frecare, permițând  atingerea acestor viteze uluitoare. În ciuda multor avantaje, tehnologia respectivă nu este folosită pe scară largă doar pentru simplul fapt că este extrem de scumpă. În lume mai sunt doar două astfel de linii : în Germania şi, respectiv,  Japonia. Ele însă nu sunt folosite deocamdată decât pentru teste. Trenul MAGLEV  din Shanghai funcționează bine mersi și ne vom putea lăuda, la venirea acasă, că i-am fost și noi pasageri..

    …Cele nici 8 minute au trecut, și iată-ne direct în aeroportul Pudong, același care ne primise, cu brațele deschise, acum fix 11 zile.. Predăm bagajele, răsuflăm ușurați și ne pierdem printre prăvăliile din aeroportul cât un cartier întreg, pentru a ne cheltui mărunțișul ce ne mai zornăie încă prin buzunare… 

Rubrică oferită de LAMONZA : https://www.lamonza.ro/