Astăzi, cotrobăi prin valiza LAMONZA – lăcașul ascuns al amintirilor mele din călătorii, și dau peste cele din 
Suedia, frumosul ținut al vikingilor, prin care am apucat să mă vântur, înainte de a începe să-și facă de cap pandemia, pe planetă. Astăzi vreau să vă povestesc despre bufetul suedez, de la el de acasă, după ce l-am probat “pe pielea mea” preț de o săptămână întreagă. La Hotelul de nota 10 căruia ne-am “încredințat” , micul dejun se servește de la 7 la 10 dimineața. Când îl începi, afară este încă o noapte de poți s-o tai cu cuțitul. Insă dacă zăbovești mai mult la masă, ai totuși ceva șanse să “ieși la lumină” . Adică după ce se crapă de ziuă.
La parterul hotelului, față-n față cu Recepția, sala de mic dejun – care este “open-space” – se întinde pe o suprafață considerabilă. Totul este amenajat rustic, de ai senzația că , de fapt, te afli la Ikea, în căutarea unui mobilier de bucătărie sau cameră de zi . Doar că, pe mesele-bufet care populează teritoriul și care sunt strecurate printre puzderia celor care adună turiștii flămânzi, alimentele sunt adevărate. Lichide și solide, tradiționale și universale, sărate și dulci, calde și reci, dar mai mult reci. Este atâta revărsare de mâncare în jur, încât aproape că denumirea de MIC dejun devine ridicolă!
Oferta este oarecum sistematizată : iată zona pentru vegani ( ceal lângă care ne căutăm loc, în fiecare 
dimineață!) și în care fructele cele mai felurite sunt decupate frumos, în bucățele numai bune de băgat în gură. Vin apoi : zona de mezeluri și brânzeturi, zona de patiserie, iată și o masă generoasă, care te îmbie la o expoziție de pâni, pâinici, chifle, dar și pâine crocantă – așa zișii crackeri ( care îți dau senzația că-ți faci sandwichuri pe biscuiți ! ….și că, chipurile, nu te îngrași! ) Urmează apoi zona de brânzeturi franțuzești și lactate, și, în apropiere, măsuța atât de “parfumată”, la care turiștii își pot pregăti ei înșiși, la un aparat special, gofre cu diverse umpluturi . Acest loc emană, cum spuneam, spre disperarea mea, un miros ucigator de apetisant. 
Nu suntem mazochiste, căutăm deci să ne așezăm mereu cât mai departe de ispită. Dar să nu uit de masa cu iaurturi și cereale( câte 7-8 feluri din fiecare) cea cu sucuri naturale, apoi zona expresoarelor de cafea…mai e, oare ceva?…Da, noi! Cele două ziariste din România – eu și colega mea, Elena, fotoreporterul călătoriei noastre – aflate într-un declarat război cu caloriile, și care – măcar în prima zi! – se întrec în a-și orna farfuriile doar cu acele alimente, recomandate de nutriționisti. Farfuria mea se umple cu fructe, ceva brânzeturi ușoare , legume și…un croissant mic-mic, pe care-l pitesc sub șervețel, ca să nu mă vadă nutriționiștii suedezi! 😂 Elena își tot face curaj să guste un “porrige”, turnându-și, cu polonicul un eșantion dintr-un vas uriaș , expus într-o vitrină Mă uit la ea cu milă ( eu am gustat, candva , un astfel de terci din ovăz și m-am lecuit pe viață!) . Ne mai aducem câte un pahar de suc natural, câte o cafea și, cu masa plină, facem selfie-ul de rigoare, pe care mă grăbesc să-l expediez spre Facebook, alături de urarea “God Morgon!”. Adicătelea “Bună dimineața!”
….Una peste alta, primul nostru mic dejun la Stockholm devine prilejul pentru a ne imprieteni cu așa-numitul 
“bufet suedez” – aflat, cum s-ar zice , “la el acasă”… Și, până când Elena, sub pretextul că face poze, își execută , pe furiș, o gofră interzisă, eu voi adânci un pic subiectul legat de “bufetul suedez”.
Ceea ce noi astăzi numim “bufet suedez” este, de fapt haina în care britanicii și americanii au îmbrăcat acest mod inedit de prezentare a mâncării. Suedezii îi spun simplu ( simplu, pe naiba! ) : Smörgåsbord!!.
Așadar, acest mod operativ de a servi masa ne vine, după cum îi spune și numele, de la suedezi . Mecanismul este simplu ( ca în cazul oricăreia din marile descoperiri ale omenirii) : ospătarii sunt trimiși la plimbare, iar clienții sunt ridicați de la mese și purtați cu farfuriile prin spațiu, “la cules” de bunătăți. ( nu-i ridică de fapt nimeni, ci doar eventual foamea sau curiozitățile culinare!) Toate produsele alimentare – de la gustările cele mai simple, până la deserturile cele mai sofisticate, sunt expuse frumos pe mese, cu mici etichete explicative, menite să înlăture situațiile delicate în care mănânci, dar nu știi ce mănânci! 😁. Da, de acord, este mult mai relaxat acest mod de a servi masa, cumva “după bunul tău plac”, dar asta nu înseamnă că nu există niște reguli stricte ale “bufetului suedez”. Ele îi vizează atât pe beneficiarii săi, cât și pe cei ce-l deservesc. De fapt, pe cei ce reîmprospătează bucatele , pe măsură ce “termitele” golesc platourile și castroanele.
Spre exemplu, primele plasate în decor sunt farfuriile, urmează, pe un traseu bine stabilit, diversele preparate, 
după care, la final, îți vei lua tacâmurile și paharele ( ca să nu te încurce pe drum). Nu te va judeca nimeni dacă vei face mai multe curse spre a-ți umple farfuria, în schimb te vei cam face de râs, dacă pe farfuria ta, lăcomia va naște un Everest de mâncare, așezată în devălmășie și în care cea rece se amestecă cu cea caldă, cea dulce cu cea sărată. Nu știu de ce, dar peste tot, pe unde am colindat prin lume, cei ce procedau așa, vorbeau perfect românește!🥴
Astazi bufetul suedez a devenit un soi de “loc comun”. Îl organizează restaurantele, firmele de catering, ba chiar și lumea, la ea acasă. Gazda umple o masă cu mâncare, își dotează musafirii cu farfurii și…la atac! Fiecare servește ce vrea, cât vrea , având totusi grija să nu se facă de râs în ochii gazdei, care, vă asigur, este, cam întotdeauna, foarte atentă la cât a mâncat fiecare, pentru a putea comenta apoi, cu partenerul de viață, după plecarea musafirilor..
-
Devenit atât de popular, bufetul suedez a început să fie și personalizat. Am avut ocazia să mă înfrupt din delicioase bufete mediteraneene, orientale, franțuzești, italienești, șamd. Dar, în esență, tot suedeze erau!
Desigur că cea mai comună și comodă variantă este bufetul internațional, pe care îl practică tot mai mulți și care amestecă în stomacul nostru bucătăriile tradiționale ale mai multor popoare ale lumii.
Bufetul suedez le dă posibilitatea să strălucească nu numai bucătarilor care pregătesc bucatele, ci si ospătarilor 
care aranjează mesele de servire și care încearcă să găsească cele mai inedite modalități de prezentare. După principiul “ambalajul vinde marfa”, cu cât e mai ingenioasă prezentarea preparatelor, cu atât crește viteza de golire a farfuriilor.
Mai mult, turiștii unor țări din Europa de Est, precum România, Bulgaria, Rusia etc, pot fi recunoscuți și după simțul prevederii de care dau dovadă : ei vor fi deseori surprinși făcându-și, pe furiș, sandwichuri pentru acasă, sau îndesând în buzunare sau poșete, fructe, croissante sau alte produse transportabile, care să le asigure mici economii, pe parcursul zilei de vacanță.
…mărturisesc că această ultimă frază am scris-o, după ce mi-am vârât eu însămi,în rucsac, micuțul croissant, bine înfășurat într-un servețel vernil…
Rubrică oferită de LAMONZA : https://www.lamonza.ro/
Comentează