Extrag din valiza LAMONZA un snop de fotografii care-mi readuc în memorie o gară cum alta nu-i! 
La New York, pe lista obiectivelor turistice recomandate de agenții de turism , la loc de cinste se află Grand Central Terminal – alias 
Gara Centrală. Ce anume face să fie atât de special acest loc din Manhattan, în care ajung, din care pornesc și prin care tranzitează sute de trenuri, din și spre toate direcțiile Americii și al cărui trafic anual depășește 20 de milioane de suflete? Foarte simplu : poți afirma, fără să greșești, că Grand Central Terminal reprezintă o capodoperă a arhitecturii americane, o bunicuță care a împlinit de curând 100 de ani, dar se ține al naibii de bine, întorcând după ea privirile tuturor.
..Ne aflăm fix în mijlocul sălii uriașe din buricul gării. Este locul central al gării, punctul în care se fixează de 
regulă întâlnirile, locul unde se află și casele de bilete. Numărul lor a scăzut drastic, în ultimii ani, în momentul în care în peisaj și-au făcut apariția mașinile automate de vânzare a biletelor. Un steag american de dimensiuni considerabile este atârnat pe unul din pereți. A fost amplasat aici la câteva zile după tragedia de la Turnurile Gemene..
Grand Central Terminal mănâncă 200.000 de metri pătrați din inima Manhattanului. Este și motivul pentru care s-a cocoțat pe unul din primele locuri ale topului celor mai mari gări din lume! Gara newyorkeză este realizată preponderent din granit. De fapt, ca să fim mai preciși, la construirea ei s-a folosit o cantitate atât de mare de granit, încât se pare că întreaga clădire emite un nivel relativ ridicat de radiații!
Iată, la o înălțime năucitoare deasupra scăfârliilor noastre, celebra cupolă pe care sunt pictate diversele semne zodiacale. Conceptul „astronomic” al plafonului gării îi aparține artistului francez Paul Cesar Helleu și a fost realizat în 1912. Stelele și constelațiile de pe „cerul” gării ne amintesc de nenumăratele filme americane, ai căror regizori au optat pentru această locație generoasă : „Armageddon”, „Midnight Run” cu Robert De Niro, „The Fisher King”, ba chiar și celebra producție animată „Madagascar”. Ceea ce este interesant, este faptul că, la un moment dat, din cauza fumului de țigară și a nicotinei provenind de la milioanele de pasageri care tranzitau Gara, plafonul s-a deteriorat serios, necesitând 12 ani de restaurare. Un mic fragment al plafonului, chiar deasupra restaurantului Michael Jordan Steakhouse a fost păstrat nerestaurat, pentru a le aminti pasagerilor cât de jalnic arăta tavanul înainte de restaurare…
Balconul uriaș al Gării este ocupat aproape în întregime de firma „Apple”, care și-a deschis aici un uriaș 
magazin „open space” ( oarecum „în aer liber”) – cel mai mare din New York! După ce te pui la punct cu ultimele inovații purtând binecunoscutul logo al mărului mușcat, este o adevărată plăcere să privești, sprijinit de balustrada balconului, furnicarul uman ce se întinde dedesubtul tau. Șuvoaiele de oameni se varsă spre și dinspre cele 67 de linii, împărțite pe două niveluri. Călătorii se amestecă haotic cu sutele de turiști, ajunși în gară doar pentru a o admira și a-și face fotografii din diverse unghiuri. Grand Central Terminal a fost construită în stil beaux-arts. Piatra de temelie a fost pusă în 1871, după care, până la tăierea panglicii s-au consumat 10 ani și…două miliarde de dolari!
Colindăm coridoarele ample, restaurantele, barurile, magazinele și muzeele Gării și fiecare metru parcurs ne alimentează senzația că parcurgem, de fapt, un oraș în sine. Nu apucăm să ajungem în subsolurile Gării, însă notă o informație interesantă : se pare că acestea sunt unele dintre cele mai mari subsoluri ale metropolei. …Îmi facochii roată: nici urmă de cerșetori, nicio hârtie aruncată pe jos! Afișe cu litere de-o șchioapă îmbracă fiecare coș de gunoi, mulțumindu-ne ceremonios pentru faptul că „îi ajutăm pe edili să țină Gara Centrală atât de frumoasă”. Curățenia este, așadar, nota dominantă, iar ordinea și discuplina îi țin isonul : la fiecare pas, polițiști împodobiți precum niște pomi de Crăciun cu pistoale, bastoane, cătușe etc, se preumblă țanțoși, având mersul legănat și mestecând chewing gum, adică exact așa cum îi știm din filmele americane: sunt siguri pe ei, intransigenți, conștienți de misiunea importantă ce le-a fost încredințată.
Îmi fac ochii roată, îl întreb ceva la ureche pe un astfel de reprezentant al legii, care îmi răspunde prin body-
language, indicându-mi , printr-o mână întinsă, o anume direcție. Îl trag după mine pe Victor și curând pătrundem într-un spațiu alăturat. Se numește „”Whispering Gallery” și… surpriza este majoră : ne aflăm pe teritoriul uneia din „ciudățeniile planetei”! Constructorii gării și-au făcut în așa fel treaba , încât spațiul cu pricina , încununat de arcade somptuoase, deține proprietăți acustice miraculoase : dacă doi oameni se plasează în două din colțurile sale opuse, iar unul din ei ,stând cu fața spre zid, șoptește ceva, celălalt ins, aflat la peste 30 de metri, adică în colțul diametral opus al galeriei, va auzi perfect cuvintele celui dintâi! Miracolul e verificat neîncetat de vizitatorii care au aflat despre această ciudățenie de pe site-urile turistice! Aproape că s-a format o coadă de curioși-pereche, dornici să experimenteze pe propria piele ( a se citi : ureche!) miracolul din Grand Central Terminal. Mizând pe faptul că nimeni în jur nu știe românește, mă grăbesc și eu să-i transmit lui Victor , „pe diagonală”, câteva eterne muștruluieli de mamă veșnic nemulțumită. ” Te rog s-o lași mai moale cu calculatorul și să mai pui mâna și pe câte-o carte!”- șoptesc, către ziduri ( oricum, m-am obișnuit de acasă să vorbesc cu pereții!). Primesc, în schimb, din colțul diametral opus, replica fiului meu : „Te iubesc, mami!”, care mă lasă fără cuvinte. Iată, America face minuni!
Rubrică oferită de LAMONZA : https://www.lamonza.ro/
Comentează