Alexandra Ușurelu este singura artistă independentă care a desfășurat anul trecut două turnee în paralel, susținând 17 concerte în întreaga țară. A debutat în urmă cu 5 ani și în 2014 a lansat primul ei album, ,,La capătul lumii”. Alexandra este o cântăreață cu o voce fină și o prezență elegantă, fiind unul dintre cei mai de succes artiști independenți din România.
în pragul sărbătorilor de iarnă, i-am luat un interviu într-un cadru neconvențional, asortat cu muzica pe care o cântă.
Andi Miron: Cum îți descrii publicul pentru care cânți?
Alexandra Ușurelu: – Este un privilegiu să întâlnesc la concerte oameni care își aleg singuri muzica și care nu consumă ce li se impune agresiv la radiourile comerciale. Oamenii care mă ascultă sunt cei care vorbesc și privesc frumos, oameni educați, care nu foșnesc, care la concerte ascultă cu răsuflarea tăiată unele cântece și care încă tresar atunci când o anumită melodie le atinge coarde sensibile.
A.M.: – Cum explici succesul tău?
A.U.: – Cred că autenticitatea este cea care te așează în memoria și/sau în sufletul cuiva. Iubirea față de oameni are diferite forme. Eu așa am ales să mi-o exprim, prin muzică, în felul meu, iar ca oamenii s-o primească, am mers și am concertat în orașele lor. Dorința de a avea oamenii alături m-a adus lângă ei în cele peste 370 concerte susținute până în prezent. Cred că oamenii au uneori nevoie de cineva care să le amintească de sufletul lor, iar sensibilitatea, sinceritatea și transparența sunt un fel de comori în fața unora dintre ei.
A.M.:- Cum privești industria muzicală românească în acest moment, comparată cu cea de acum 5-10 ani? Dar cu cea din afară?
A.U.:- De la mine se vede că din ce în ce mai mult publicul își alege singur muzica, merge mult mai des la concerte, sunt foarte multe festivaluri unde artiștii își pot prezenta muzica, ceea ce acum 5-10 ani nu exista la aceeași scară. Eu simt o evoluție în bine. Să fii pe cont propriu, să fii artist independent, înseamnă totodata și prea puțin timp de a te uita în grădina altuia.
Comparativ cu ce se întâmplă în afara țării, cred că trebuie să mai muncim. În primul rând, la respectul pe care ar trebui să-l acordăm noi înșine acestui act artistic muzical. Sunt mulți care încă se urcă pe scenă cu aroganță, o atitudine total nepotrivită, în opinia mea. Eu cred că lumea ta este pe atât de reală pe cât de mult îți respecți publicul.
A.M.:- Unii artiști din zona underground migrează către zona comercială, dezvoltându-și proiecte muzicale cu impact semnificativ la publicul larg. Unii numesc această mișcare drept compromis, alții spun că nu ai cum să supraviețuiești decât în mainstream. Cum comentezi?
A.U.:- Cred că dovada că poți supraviețui și în zona mai puțin comercială sunt concertele desfășurate cu casa închisă. La concertul din Sala Mare a Teatrului Național din București, pe care l-am susținut în ianuarie 2016, biletele s-au epuizat cu mult timp înainte de ziua evenimentului. La cel pe care urmează să-l susțin din nou la TNB, pe 30 ianuarie 2017, mai sunt foarte puține bilete, ceea ce ne-a determinat să programăm încă un concert în aceeași zi, de la ora 17. Sper ca astfel, Sala Mare de la TNB să fie o casă încăpătoare pentru toți cei care își doresc să-mi asculte muzica într-un format de concert simfonic.
Eu cred că un compromis e atunci când nu te mai regăsești în ceea ce faci. Mainstream nu e același lucru cu comercial. Mainstream înseamnă să placă muzica ta unui public larg. Iar dacă tu reușești să-ți aduci muzica în fața unui public larg, asta mi se pare un succes, nu un compromis. Cu toții ne dorim să ne aducem muzica în fața cât mai multor oameni, nu? Eu nu cred în artiștii care trăiesc doar în lumea lor specială, izolată, unde nimeni nu-i înțelege.
A.M.:- Numește-ne câțiva artiști independenți care merită mai multă atenție.
A.U.:- Îmi vin în minte acum Blue Noise și Beck Corlan.
A.M.:- Cum ai răspunde unei propuneri de colaborare venită din partea unui artist din zona comercială? Crezi că s-ar găsi o cale de mijloc? Dacă ai accepta, în ce condiții ai face-o?
A.U.:-
Eu îi apreciez pe artiștii dedicați, care își respectă publicul, indiferent de stilul muzical ales. Cu siguranță, o astfel de colaborare ar avea loc dacă mi-ar permite să fiu coerentă și să nu divaghez de la mesajele pe care eu vreau să le transmit.
A.M.:- Cât contează talentul și calitatea producțiilor muzicale și cât contează PR-ul din spatele artistului în ziua de azi?
A.U:- Cred că talentul și munca de a-ți prezenta muzica în fața publicului coexistă, nu pot fi separate. Există multe opțiuni muzicale, oamenii nu au tot timpul să caute și atunci tu trebuie să găsești căi de a veni către ei.
A.M.:- Ce fel de muzică asculți în timpul liber?
A.U.:- Caut să ascult, în general, artiști cu care rezonez și din punct de vedere uman. Pentru mine e foarte importantă calitatea umană. Anoushka Shankar, Norah Jones, Noa și Katie Melua sunt artistele mele favorite și de curând am fost să le ascult live în concert. Încă sunt fascinată de această experiență, cred că este unul din cele mai frumoase daruri pe care ți le poți face: să mergi să-ți asculți live muzica preferată.
A.M.:- De Sărbători lansezi un nou cântec. Spune-ne câteva cuvinte despre el.
A.U.:- La cele două concerte simfonice „Am să fiu eu casa ta” de la Teatrul Național București, din 30 ianuarie 2017, voi cânta mai multe melodii noi, care se vor regăsi pe al doilea album al meu. „Rămâi gândul cel dintâi” este unul dintre cântece, scris și orchestrat de Bobby Stoica. Sunt oameni care umblă legați la ochi prin sufletul nostru, iar noi îi acceptăm și primim așa, deși știm că sunt „fum dintr-un strop de suflet bun”. Despre acel gen de oameni este vorba în acest cântec. L-am ilustrat și printr-un videoclip, unde actorul Marius Manole joacă rolul „orbului” care taie pe cord.
A.M.:- Ce proiecte muzicale pregătești pentru 2017?
A.U.:- În ianuarie voi lansa un alt cântec, ce va anunța colaborarea cu o artistă specială, iar imediat după concertele de la TNB voi pleca în turneu prin țară cu o orchestră de cameră. Tot în 2017 voi lansa al doilea album al meu, pe care sper să-l popularizez cel puțin pe cât este „La capătul lumii”, albumul meu de debut, care este unul din cele mai bine vândute albume indie din România.
A.M.:- Ce înseamnă pentru tine o femeie de 10?
A.U.:- O femeie care iubește, care luminează umbrele din jur și care dăruiește fără a aștepta ceva în schimb.
A.M.:- Cum te caracterizezi în 3 cuvinte?
A.U.:- Sunt iubitoare, empatică și emotivă uneori.
Interviu realizat în atelierul pictorului german Marcel Thiele (www.marcelthiele.eu).
Foto: HTAG PR (www.htag.ro), Paul Voicu
Comentează