A crește un copil nu e o întreprindere ușoară. Iar când acesta devine adolescent, problemele se complică foarte mult.
Ce e de făcut, dacă fiul vostru a început să fure bani din casă? Desigur, el trebuie ajutat să se maturizeze mai repede și să înțeleagă că banii se câștigă foarte greu.
O decizie corectă este aceea de a-i da adolescentului posibilitatea de a-și câștiga singur banii de buzunar sau măcar de a acoperi, prin munca sa, furtul comis. O astfel de alternativă îi va da posibilitatea, pe de o parte, să conștientizeze valoarea banilor, să-și ispășească pedeapsa muncind, dar să se și simtă un adult responsabil. Este important ca, în momentul în care adolescentului i se găsește un “servici”, chiar și part-time, în această perioadă părinții să nu-i mai dea alți bani de buzunar : el va trebui să depindă numai de banii câștigați de el, să învețe să-i drămuiască și să se descurce fără a apela la “bani nemunciți”.
Este foarte important să-l implicăm pe adolescent în rezolvarea problemelor de familiei. El trebuie să se simtă egal cu părinții și să conștientizeze că, furând din casă, practic se fură pe el însuși.
Într-o altă categorie se încadrează furtul, ca manifestare deviantă a comportamentului adolescentului. Aici situația este mult mai complicată, întrucât hoția ( alături de consumul de alcool, narcotice, agresivitate și comportament deviant) este de fapt o expresie a unui conflict interior, pe care adolescentul îl are cu sine însuși.
Cauza unui astfel de conflict pot fi relațiile proaste cu părinții, lipsa unor prieteni care să exercite o influență benefică sau, pur și simplu, absența unor bunuri pe care adolescentul le consideră a fi foarte importante pentru el. În toate aceste cazuri, întrebarea “ Ce să facem cu un adolescent care fură din casă?” nu are un răspuns general. Soluțiile diferă de la caz la caz, fiecare adolescent necesitând o anume abordare individuală.
În primul rând, părintele ar trebui să înțeleagă cât de complicat este universul acestei vârste : tânărul este atras de ideea de libertate, de a face ceea ce vrea el, de a-și alege singur idealurile. Nu e încă un adult, dar nici nu poate sta sub papucul celor mari. Iar dacă părinții se opun dezvoltării sale “libere”, conflictul e ca și instalat!
În plus, această vârstă este caracterizată prin dorința de a-și manifesta personalitatea, iar acest lucru se întâmplă în manifestări emoționale cum ar fi: furie, enervare, ură. Sau, la fel de bine, adolescentul poate acumula în interiorul său toate aceste stări.
Chiar și furtul din casă poate fi privit atât ca o manifestare a personalității adolescentului, cât și ca o formă de protest a acestuia. Aici putem încadra și cazurile de furt “ de nevoie”, când părinții nu-i oferă adolescentului ceea ce are el nevoie : bani de buzunar, haine de fițe etc. Atunci el fură, pentru că nu vrea să rămână mai prejos decât prietenii din anturaj.
O situație aparte o au adolescenții ce provin din familii cu mari posibilități. Dintr-o iubire greșit înțeleasă, părinții îi asigură copilului lor, încâ de la cea mai fragedă vârstă, tot ceea ce acesta își dorește, înscriindu-l de mic, în rândul celor “privilegiați”. Prin aceasta, ei practic îl dostrug. La un moment dat, părinții nu vor mai putea ține pasul cu nevoile copiilor deveniți adolescenți, nevoi care vor deveni din ce în ce mai mari, dictate fiind și de anturajul, de cele mai multe ori, nepotrivit. Atunci, adolescentul, pentru a nu “coborâ ștacheta” , își va procura banii necesari, furând. La început de la părinți, iar mai apoi – intrând în combinații periculoase cu persoane dubioase, care vor profita de pe urma naivitătii lor.
Indiferent de situația în care vă aflați, rezolvarea problemei nu poate avea loc fără să incercați să construiți o relație deschisă, prietenească cu adolescentul din casă. Iar dacă situația a scapat deja de sub control, va trebui să vă acceptați greșelile pe care le-ați făcut, cu siguranță, în trecut și va trebui să încercați să le rezolvați, măcar acum, în al 12 lea ceas, apelând obligatoriu la ajutor de specialitate.
Sursa : semejnoeschaste.ru
Comentează