De peste un an de zile, de când am luat taurul de coarne și am făcut curățenie în viața mea, unul din efectele imediate ale gestului meu a fost surprinzătoarea creștere a numărului de urmăritori de pe Facebook 😳😳😳 și , mai mult, a celor ce îmi apreciază postările. Nu pot spune că acestea din urmă au devenit brusc mai interesante, mai deștepte, mai simpatice : eu sunt, cred, egală cu mine însămi in reacții. Poate, da, am reușit să fiu mai relaxată și această relaxare și stare de bine or fi reușit să străpungă eterul, odată cu rândurile mele.
Cineva însă ( un psiholog, căci ei dețin supremația, in materie de “disecții pe sufletul omului”!) m-a analizat și mi-a spus că , da, omul cand se eliberează de o povară pe care o poartă în suflet un timp îndelungat, devine obligatoriu “altfel”, chiar dacă, uitându-se în oglindă, vede același chip ( bine, la mine nu se pune nici asta, că eu acum, cand mă uit în oglindă, de acolo mă privește un băiețoi, tuns scurt!😀) .
Și că – mai spunea psihologul – eliberat de energiile negative, fiecare din noi începe să le atragă pe cele pozitive, ca un magnet, și apoi să le emane în jur.
Tare m-aș bucura să fie așa și , mai mult, tare mă bucur atunci când cititorii mei, din ce în ce mai mulți la număr, cum ziceam, îmi transmit – prin mesaje “la vedere”! – mulțumiri pentru că “ îi încarc cu energie”. Am subliniat “la vedere”, pentru că s-ar putea găsi cârcotași care să mă acuze că-mi inventez merite inexistente!
Da, mă bucură enorm astfel de mesaje, pentru că, de când mă știu și mai ales de când am îmbrățișat această profesie atât de “publică”, nu mi-am dorit decât să aduc în jur starea de bine și seninul care , imi place să cred, m-au caracterizat întotdeauna ( mai puțin atunci când m-am trezit brusc într-o lume care nu era a mea și în care, din lașitate, m-am complăcut mai mult decât era permis). Tocmai din acest motiv, am ales ca gen, în televiziune, “divertismentul”; și tocmai din acest motiv iubesc de mor oamenii cu simțul umorului, care , odată intrați în viața mea, nu-mi vor mai ieși niciodată de acolo.
Nu știu exact cărui fapt se datorează creșterea aproape exponențială a traficului de pe pagina mea de socializare ( ani în șir am tot încercat să aflu, fără succes, mecanismele ascunse ale sporirii numărului de vizualizări), dar mă bucur enorm să constat că lumea – publicul ăsta al meu, pe care care unii snobi poate îl consideră “subțirel”, însă eu îl prețuiesc nespus, căci fac parte din el! – mi-a iertat greșelile, mi-a vânturat cenușa pe care mi-am pus-o în cap, mi-a deslușit cât de cât sufletul și a văzut că înauntru e curat și că sufletul însuși e colorat în nuanțe deschise.
Dacă e rost de multumiri? Eu zic că recunoștința nu e niciodată de prisos. Și că e bine să le întoarcem măcar un zâmbet celor ce sunt alături de noi și atunci când ne e senin, dar mai ales atunci când nori negri ne amenință văzduhul turqoise.
Rubrică oferită de FARMACIILE CATENA : REPELX
Comentează