…Așa mi-am început și postarea de dimineată, de pe Facebook ( aud că numita rețea de socializare le-a rămas proprie doar babalâcilor, dar eu încă îi ramân loială!) : cu lacrimile lui Jolt Kerestely, în finalul unei povești nemuritoare, cu zane și Feți Frumoși ce au adus pe portativ, de-a lungul vremurilor și aseară, cântecele unui creator atât de special.
Aseară, în Sala de marmura a Cercului Militar Național, în cadrul de poveste în care atâtea evenimente de suflet se întâmplă și în organizarea , iată, a Armatei, în primul rând ( jos pălăria!), artiști și compozitori de primă linie ai țării l-au sărbatorit pe cel al cărui nume, în copilărie, îl rosteam atât de greu, dar îl aplaudam atât de des. Joly – cum îl alintă și astăzi prietenii – l-a transformat din nume în renume, devenind unul dintre cei mai mari compozitori ai României și, deși este un clișeu, îl voi numi și eu “legendă a muzicii ușoare românești”. Căci melodii precum “Copacul meu”, pe care trecerea anilor să nu le rideze și să nu le acopere de colbul vremii, se nasc, probabil, una la un milion. …Cand Aurelian Andreescu a coborat dintre stele, așa , alb-negru, pe ecranul din încăperea îmbrăcată marmură și poleită cu aur, “sala” s-a mutat pe scenă : nume uriașe ale muzicii ușoare românești au venit lângă sărbătoritul țintuit în scaunul rulant dar nedesprins de pianul cu care a făcut tandem toată viața. L-au înconjurat, l-au imbracat cu sufletul pe prietenul lor, pe colegul lor, pe cel ce i-a făcut nemuritori pe ei înșiși, oferindu-le cântecele sale nemuritoare. Înconjurat de cei ce l-au iubit și prețuit o viață întreagă, Jolt Kerestely a cedat : a izbucnit în plâns si , cât timp Aurelian Andreescu a cântat pe ecran, a tot plâns, recapitulându-și probabil în minte o viață ajunsă la zenit, o carieră cu belșug de lucruri frumoase dar și de condamnabile nedreptăți, la care de multe ori, valorile sunt supuse…
In rest, dincolo de plânsul emblematic al celui ce trecuse, cu o zi înainte, pragul celor 90 de ani, a fost multă emoție și multă fericire. S-au perindat pe scenă nume care înfioară chiar si numai prin rostire. Au cuvântat scurt sau prelung, cu emoție sau umor, au cântat cu înfiorare și entuziasm și, ca un leit-motiv al trecerii lor prin fața noastră, l-au îmbrățișat și sărutat pe maestru, aplecându-se înspre el nu doar din cauza diferenței de nivel. A fost plecăciunea datorată unui om care a ars precum o flacără pentru a încălzi sufletele semenilor săi.
La 90 de ani, Jolt Kerestely este încă o flacără arzând , întreținută de dragostea celor din jur. Nu-s puțini oameni pe pământ, care să nu aiba, pur și simplu dușmani. Poate rivali, poate invidioși, dar nu dușmani. Pentru că Jolt nu a știut pur și simplu să fie un om rău. Si n-a făcut niciodată rau nimanui. Doar bine. Un bine punctual si colectiv, in același timp, mulți de “bine”, care astăzi, ca un bumerang, s-au întors înapoi la el. I-au fost alături aseară colegi compozitori, artiști-interpreți ai cântecelor sale, artiști – pur si simplu simpatizanți, dar care i-au fost “mușterii” la înregistrările melodiilor lor, pe vreme cand Joly semna condica la Televiziunea Română, însuflețind , alături de nume mari precum Sanda Cepraga, Dani Constantin, Studioul muzical al celei mai importante instituții media din țară.
La butoanele evenimentului de aseară – Kerestely fiul , talentatul Andrei – așchia care a sărit deloc departe de trunchiul “copacului”, în sală – fiica. Și noi. Cei mulți și profund recunoscători pentru tot ce a însemnat Joly pentru fiecare în parte, dar și pentru muzica românească adevărată.
Ieri seară, la Cercul Militar Național, s-a scris o pagină de istorie. Iar eu am fost un martor tacut, de pe margine, deși am avut , in viață, câteva intersectări memorabile cu maestrul. …Restul nopții l-am petrecut fredonand “ Copacul” . Și lăcrimând, în gand. Și bucurându-ma că , prin astfel de oameni, ne vorbește, de fapt, Dumnezeu…
P.S. Încarc mai jos cateva din fotografiile stângace, făcute ieri, la eveniment.
Rubrică oferită de FARMACIILE CATENA : CITRA MAG B6 EXPERT
Comentează