La mulți ani, bărbați indispensabili!

Aud  că azi e  Ziua Bărbatului – asta în tradiția românească, întrucât pe glob, 60 de țări au ales ziua de 19 noiembrie pentru a sărbători aceasta “specie”😁. Mărturisesc că m-am apucat de scris fără să felicit pe vreunul  din Feți Frumoșii ce-mi populează viața, acasă, la serviciu sau în întâmplările mele paralele profesiei. Pur și am hotărât să le dedic înainte, tuturor celor vizați – reali sau virtuali – acest superficial editorial. Spun “superficial”, pentru că , în aceste vremuri, în care oamenii sunt călăriți de neliniștile majore ale vieții, astfel de articole pot parea frivole. Dar, oare, nu avem și noi nevoie sa mai evadăm din sfera apăsărilor generate de războaie, alegeri, pensii și grijile vieții de zi cu zi?…

De fapt, editoarialul de azi mi-a fost inspirat de o experiență interesantă, pe care am trăit-o , zilele trecute…

“ – Eu, până nu mi-o trag cu cineva, nu mă simt femeie!” – au fost cuvintele ce mi-au ajuns la ureche , intr-una din zilele trecute. Mărturisesc că vorbele astea m-au făcut să roșesc chiar și numai pe dinăuntru, întrucât vulgarul nu face parte din ADN-ul meu. Am privit-o lung pe femeia – cochetă și foarte intelectuală în rest –  care slobozise această “cugetare” și, deși primul impuls jurnalistic a fost să-i cer să-și nuanțeze gândul, m-am abținut, simțindu-mă minoritară : toate celelalte femei de la masa noastră ( căci da, acțiunea se petrecea la o masă pe care odihneau inclusiv câteva sticle de vin începute!) erau atente care încotro, vorbind pe șapte voci deodată. N-am replicat, așadar, dar am zabovit puțin, în mintea mea, asupra spuselor cucoanei care – repet! – contrar așteptărilor, nu era o femeie ușoară, o frivolă, una dintre acelea care schimbă bărbații precum cerceii iar apoi se laudă cu “victimele” sale. Dimpotrivă, era cogeamite administrator de firmă, femeie respectabilă, cu soț acasă și copii deja pe la casele lor și cu o notorietate considerabilă în spațiul public, dobândită nu prin scandal, ci prin performanțe reale. Dar…iată ce poate face un pahar de vin și cum reușește el sa scoată la suprafață adevăruri care zac ascunse în noi..
Am încercat sa-mi traduc într-un alt mod cele spuse de comeseana mea. Să le extrag din zona instinctelor carnale și să le transfer în cea a sentimentelor curate, a simțirilor noastre vis-a-vis de bărbați. Nu a fost greu. Am descoperit încă o dată cât de lipsită de sens este existența unei femei neiubite. Sau a uneia care nu a iubit niciodată. De aceea astăzi am hotărât sa le spun tuturor brăbaților mioritici, din adâncul inimii, un “La mulți ani!” incandescent, să le mulțumesc pentru că există și dau sens existenței noastre, pentru că îi dăruiesc culoare, parfum și, deopotrivă, fierbințeală , fluturi în stomac și fiori pe șira spinării. Să le mulțumesc pentru suferințele pe care ni le provoacă atât de des – voluntar sau nu – și care nu fac decât să ne întărească, să ne înțelepțească, să ne ajute să-i prețuim și mai mult pe aceia cu adevărat buni dintre ei ; să le mulțumesc pentru puii noștri minunați, pe care ne-au ajutat să-i aducem pe lume, uneori să-i și creștem; să le fiu recunoscătoare pentru momentele de extaz pe care le-au meșterit, cu îndemânare sau stângăcie, în jurul sufletului nostru, împrejmuindu-l cu gardul iubirii lor efemer de veșnică. Le spun “La mulți ani!” bărbaților, cu sau fara ziua lor ( în care nu cred, pentru că ziua lor pare să fie în fiecare zi!) , dar eu tot le spun, pentru că nu cred să existe vreuna din noi – chiar și cele ce compunem Topurile Dezamăgirilor! –  care să nu viseze, în clipele sale  de pace interioară, la bărbați în general sau la un bărbat anume. Ca să nu mai vorbim de gâsculițele care continuă să viseze, în naivitatea lor romantică, chiar și la cei care le-au dezamăgit crunt, dorindu-și cu ardoare ca locul gol de lângă ele să reînceapă să respire…Și din nou le mulțumesc lor, bărbaților – în numele vostru, sper – pentru amintirile frumoase pe care știu să le lase în urma lor, chiar și cei mai netrebnici dintre ei – căci fiecare mare netrebnic a început prin a fi un și mai mare curtezan, nu-i așa? . Le mai mulțumesc apoi pentru dâra de iubire pe care noi, femeile continuăm să o tragem după noi, chiar și după ce am declarat sus și tare că am pus punct unei iubiri… Le mulțumesc pentru faptul că, dorindu-ne la un moment dat, ne învață să ne dăruim, plăcându-ne, ne învață să fim frumoase, iubindu-ne, ne învață să ne iubim noi, pe noi însene. Le mulțumesc pentru că ne sunt busolă, ajutându-ne să ne descurcăm într-o lume atât de încâlcită și pentru că ne sunt scut, apărându-ne de toate răutățile ei!
Așadar, “La mulți ani!”, de ziua voastră,  indispensabili bărbați din viața noastră!

Rubrică oferită de FARMACIILE CATENA : MAGNEVIE EXPRESS