Bombănelile Marinei Editoriale

La capătul…benzii de bagaje

 

Poate că eu sunt cea defectă. Poate că mă mișc prea repede, pentru vremurile astea. Poate că ritmul meu îl excede pe cel al lumii în care funcționez și de aceea sunt tentată să le cer prea mult celor din jur. Poate că noțiunea de eficiență s-a infipt prea adânc în mine și de aceea nu pot tolera pierderea de vreme și munca în dorul lelii…N-am să pot însă înțelege niciodată, bunăoară, de ce, în capitala europeană București, la o amărâtă de cursă internă, din avionul căreia coboară nici 30 de speriați (dintre care majoritatea părăsesc aeroportul fluturând  doar câte un sumar bagaj de mână) ești nevoit să aștepți, la banda de bagaje, mai mult de jumătate de oră? Cât de complicat să fie să încarci nici 15 valize într-un cărucior, și de acolo să le zvârli ( acesta este verbul cel mai corect!) pe banda la capătul căreia le așteaptă nerăbdătorii lor stăpâni?..Jumătate de oră este un timp suficient de generos pentru ca mintea ta să o ia razna și să începi să-ți imaginezi diverse activități care ar putea avea loc acolo, în punctul “de încărcare”: poate manipulanții ( sau mașiniștii, cum s-or fi numind) joacă o tablă? Sau discută despre meciul lui Bute? Sau poate tocmai și-au pus de-o slănină și o ceapă, pe ziarul întins chiar pe valiza ta Samsonite? Sau poate stau la o berică, ceva mai acana, privind către stiva de valize și făcând cu mâna gestul acela, care semnifică ” Mai dă-i dracu’, să aștepte, că n-or muri!” Nu te ocolesc nici gânduri privind faptul că, în tot acest timp, prin valiza ta se scotocește. Nu odată mi-am găsit lucrurile răvășite și câte-o cosmeticală lipsă. De atunci folosesc rudimentarul lacăt…Una peste alta, la capătul celalalt al benzii sigur se petrece ceva necurat. Sau…poate n-or avea suficient personal?!? – La naiba! prețul piperat pe care-l plătești pentru o amărâtă de cursă internă ar justifica o armată de oameni, care să-ți și lustruiască valiza, înainte de a ți-o înmâna pesonal, chiar la coborârea din avion. Eventual cu un buchet de flori la pachet!
Și, totuși, de ce e nesfârșită așteptarea unei valize, la Aeroportul Henri Coandă? Știe ilustrul aviator ce se întâmplă pe teritoriul căruia i-a împrumutat numele său? Zilele trecute l-am auzit pe Robert Turcescu ( cel care s-a trezit că se vrea primar al Capitalei) declarând ceva de genul că oamenilor li se confiscă foarte mult din timpul lor, de către autorități, în diverse “așteptări”. Îl suspectez că, printre altele, tocmai pierduse, asemeni mie, niscaiva timp prețios, la capătul benzii de bagaje, la Otopeni.