Lui Victor îi plăcea berea, dar nu murea după ea. Eu, nici atât.
Dar cum puteam rezista, oare, unei oferte care îi putea aduce familiei noastre niște binevenite venituri 
suplimentare?!? Așa că am spus “DA!”, în cor ( de fapt, duet! ) atunci când un mare producator de bere din acele vremuri, mi-a adresat propunerea de a-i organiza un Festival al berii. L-am îndrumat către Fundația culturală “Om Bun”. Victor s-a bucurat nespus, după care …am trecut la acțiune. Împreună am pus pe hârtie un “scenariu” al Festivalului, înșirând artiștii pe care mizam că ar putea aduce succesul unui astfel de eveniment. Țin minte că am lucrat câteva ore bune, într-o seară după ce copiii s-au culcat, jucăriile au fost adunate de pe jos, vasele – spălate, hainele – pitite prin dulapuri , iar în casă s-a lăsat, în sfârșit, liniștea. Nu mai țin minte, zău, detalii, știu doar că, la un moment dat, căutând “găselnițe” care să desprindă acțiunea noastră din 
banalitatea unor evenimente de gen, s-a născut întrebarea : ce-ar fi să lansăm un “Imn al Berii”? …Nu mai exista așa ceva în România, la acea oră ( “Trăiscă berea” a trupei Parlament avea să apară mult mai târziu!) , așa că Victor a fost încântat de idee, iar eu – de faptul că găsisem încă un motiv de a-mi pune soțul la treabă! După ce, preț de câteva zile, a îmbrăcat, apartamentul nostru din Floreasca în acordurile country ale noii sale creații “cu iz de bere”, Victor mi-a spus, ceea ce-mi spunea deseori, în ultima vreme : “- Gata! Piesa e scrisă, e rândul tău!”…Ochii mei măriți i-au grăbit partea a doua a enunțului : “..textul! Să te vad!”.
Îmi plăcea, recunosc, să scriu texte pentru cântece. Colaborasem cu succes cu mai mulți compozitori de primă 
linie, iar lui Victor îi plăcea nu neapărat viteza cu care versificam ( în umbra unor mari poeți precum Adrian Păunescu, Lucian Avramescu, Dan Verona, etc eu eram o palidă amatoare!) , cât faptul ca aveam un umor pe care îl adora. Adevărul este că muzica lui Victor mă și inspira : era atât de … melodioasă, mi se lipea atât de repede de suflet, încât ajungea să se îmbine rapid, în mintea mea, cu propriile idei, împachetate în cuvinte.
Bref! M-am apucat de lucru, deși condițiile de scris de atunci nu erau la fel de confortabile precum cele de acum – copiii erau mici, muncile mele diverse și solicitante, iar la finalul de zi ajungeam aproape mai mereu “în patru labe” . Aveam însă o ambiție cosmică și o hărnicie ieșită din 
comun. In câteva ore m-am prezentat la Victor cu varianta mea de imn. Victor se uita la televizor, la unul din talk-show-urile serii, mult mai puțin agresive atunci decât cele de acum. I-am întins manuscrisul. L-a luat, l-a parcurs în grabă, după care a luat chitara și s-a reașezat în fotoliul preferat. Ascultam cu inima cât un purice prima interpretare. Victor a cântat melodia dintr-o bucată, m-a luat în brațe și m-a strâns la piept, așa cum făcea de fiecare dată când îmi reușea câte ceva, inclusiv mâncărurile lui preferate!😁. Și…ca să nu mi se suie laudele la cap ( glumesc!) mi-a prezentat, în continuare, un șir de observații : “ versul ăsta e prea lung, …aici înlocuiește cuvântul ăsta, că nu-mi dă bine la cântat,…evită cuvintele terminate în consoane…etc). M-am retras înciudată în dormitor și, după încă o oră am revenit cu forma finală. Era deja miezul nopții…Victor mi-a luat din nou hârtia din mână și din chitară a razbătut noua formă a cantecului nostru. “E perfect! Bravo! De astăzi, berea din România are imn! Cum ii spunem? “…”Păi..”Berea mea”! Ca în refren!”. 
…Melodia – imn “Berea mea” fost lansată la Festival și reluată la multe alte evenimente ale verii respective, inclusiv emisiuni de televiziune. A fost un succes deplin, publicul ajunsese s-o cânte la concerte odata cu artistul. Cum era de așteptat, premiera “pe televizor” a fost, ca de obicei, într-una din emisiunile mele, transmisă din Costinești. În 1998 , pe CD-ul “Lângă inimă îmi stai” , Victor a inclus și melodia dedicată berii. N-a păstrat titlul inițial ( “Berea mea” nu prea rima cu un act de cultură), ci a găsit o variantă mult mai “șmecheră”, care să inducă în ascultător sentimentul că melodia este de dragoste . De fapt, chiar era, pentru că unii oameni sunt de-a dreptul îndrăgostiți de bere! Așadar, pe CD melodia figurează sub titlul “Ispititoarea” și apare într-o variantă interpretată de …un trio formidabil : Victor Socaciu, Vasile Șeicaru și Gigi Gheorghiu. Ascultați-o pe YouTube:
Comentează