Inițial a fost o comună franceză, aparținând de departamentul Seine. Abia din 1860 Parisul s-a putut mândri cu el, într-însul. Cu Montmartre.
Îl descoperi pe o colină. Sus, sus , către cerul care, cu puțin noroc, poate fi senin chiar și 
acum, în februarie. De fapt, de jur împrejur sunt deja copaci înfloriți, chiar și fără mireasmă deocamdată. Însă cu puțină imaginație, îți pare că adie deja a primăvară.
Colina pe care este situat Montmartre reprezintă cel mai înalt punct al Parisului. Până la 130 metri înălțime ai de urcat, fie pe jos, gâfâind pe trepte care par a nu se mai sfârși niciodată ( cică ar fi 222!) fie cu funicularul. Suntem așadar în nordul Parisului, într-unul din locurile cele mai frecventate de turiști. Multe din chipurile lor sfârșesc pe foile de desen ale nenumăraților artiști din Montmartre. Mici genii eșuate, care uneori te lasă fără suflare, admirându-le chiar 
în stradă talentul.
Știați ca Monmartre a fost menționat chiar și în “Hector Servadac” – unul din romanele marelui Jules Verne? Sătucul de atunci era, vă reamintesc, locul natal al personajului Ben-Zouf.
Se pare că numele MONTMARTRE provine de la Mons Martis ( Muntele lui Marte), pe 
această colină aflându-se , în perioada romanilor, un templu dedicat Zeului Războiului – Marte. Secolele au trecut peste aceste locuri, amprentând fiecare colțișor. Montmartre a fost, bunăoară, unul din locurile cele mai importante ale Comunei Paris, iar în secolele XIX și XX Montmartre a fost un nucleu al artiștilor plastici, adunând nume sonore precum Pisarro, Toulouse-Lautrec, Steinlen, Van Gogh, Modigliani, Picasso.
Descendenții lor, mai mult sau mai puțin norocoși, se adună și astăzi, cu vopselele lor cu tot, cu pensulele, filele albe și inspirația în piața devenită celebră. De pe marginea ei, de la terasele cochetelor cafenele și restaurante, turiștii gură-cască se îmbibă cu frumos, degustă o patiserie franțuzească pe care o asortează cu o cafea fierbinte care acum, în încă iarna pariziana, devine un balsam pentru frigul ce încă mai pișcă. 
E Dragobete și, undeva în apropiere, solidară parcă cu sărbătoarea românească, lumea fotografiază faimosul Zid al “Te iubesc!”-urilor. Aici, aproape toate limbile pământului – 311 mai precis – s-au adunat sub “bagheta” artistilor plastici Frederic Baron și Claire Kito, aducând la numitorul comun al artei săgețile tuturor Cupidonilor de pe Terra.
…”Îmi place Montmartre!”- gândesc, în timp ce mușc cu poftă dintr-o plăcintă pariziană, plină de stafide și calorii..
Comentează