Mă tot uit la televizor, de câteva săptămâni. Și în Germania cât am fost, m-am uitat. Pe tabletă. Noaptea târziu, când măicuțele de la Biserica românească isi linișteau forfota de peste zi…
Televizorul face parte din viața mea și pot spune că am privilegiul să-l privesc “din ambele părți” : și din exterior spre interior – ca și telespectator, dar și din interior spre exterior – ca om de televiziune. Dacă sunt dependentă de el? Da, se poate spune și așa. Sunt “de modă veche”, “cutia” lui mi-e mai confortabila decât micuțul iPhone, cu toate aplicațiile și rețelele sale de socializare.
Ma tot uit la televizor și încerc să înțeleg ce se întâmplă în țara mea. Țara mea e înghesuită în televizor ca într-o oală sub presiune, în care tot amestecă diversi “bucătari”, turnand condimente felurite. Scopul ? Chipurile să ne lămurească. De fapt, mai mult ne tâmpesc. Încerc să înțeleg, așadar, de câteva zile bune (spre săptămâni) încotro ni se îndreaptă țara. Nu pricep chiar mereu, și nu că aș fi prostuță ( deși nici ipoteza asta nu se exclude!😁) , dar e tare încâlcit ceea ce ni se întâmplă. Cand nu pricep și nu pricem ceea ce văd, “sun un prieten”. Sau pe tata, care , ca ziarist cu ștate vechi, e uns cu toate alifiile. Chiar dacă alifiile au mirosul vremurilor demult apuse…
Un lucru e sigur, și îl pricep chiar și eu, nespecialistă în politică, dar experta în divertisment : ne așteaptă o mare Schimbare. România se resetează, cu bunele și relele acestei răsuciri spectaculoase, dorită de cei mai multi dintre noi. Dacă așteptam si eu Schimbarea? Cum nu?!? Cred că orice om cu scaun la cap – fie el și taburet cu trei picioare – a înțeles că țara a tropăit prea mulți ani într-o direcție greșită. De fapt, nu neapărat gresită, ci potrivnică nouă, celor mulți. Aveam douăzecișiceva de ani la Revoluție și am sperat și eu, ca toți tinerii de atunci, într-o altfel de Romanie. Au fost și ceva semne că așa va fi, însă la un moment dat țara a luat-o razna și n-a mai fost de oprit. Mai mult, am trăit în toti acești ani cu impresia că ea, țara, ne-a fost confiscată, că nu mai e a noastră, că a intrat dihonia în ea și că ei, țării, nu-i mai pasă de români. Că în fruntea ei si în fruntea tuturor “subdiviziunilor” sale, mergand până la locul de muncă al fiecăruia dintre noi, s-au strecurat impostori. Și că, de fapt, alții sunt cei care conduc România, necunoscându-i nici măcar limba…
Simt acum.. așa…un aer al Schimbării. Îl simt chiar și în panica ce a pus stăpânire pe unii și pe alții. Renumărarea voturilor a facut și ea parte din această panică… Si nu numai. Blocarea Dianei de la a candida, jignirea fără precedent și anularea meritelor unor candidați, umilirea diasporei, discreditarea tuturor celor care par a “ieși din rând”. Motivele sunt subțiri și jenante : “cine nu gandește ca noi, sigur e putinist, anti-european etc”. Am colegi care se jenează să-și exprime cu voce tare convingerile , de frică “să nu pățească ceva”! Poftiiim?!? Am ajuns din nou în acest punct, pe care, in decembrie ‘89, aveam senzația că l-am depășit odată pentru totdeauna?!?
Vorbesc pe la colțuri, în șoaptă, uitându-se îngroziți în stânga și în dreapta. Dar se bucură. Își freacă palmele, și nu ca să și le încălzească. Vor Schimbarea. Și-o doresc demult. O vor la scară mare și mai apoi..la toate celelalte scări (mai puțin cea a blocului!) .
Nu mă pricep prea mult la politică ( împărtășesc credința potrivit căreia, locul unora dintre femei este în altă parte, nu în funcții de conducere! ) , dar simt că țara asta are șanse să se scuture de balastul pe care l-a purtat în spate decenii la rând. Are șansa unui nou început. Și indiferent cine i-a propulsat pe candidați în prima linie – TikTok-ul, meritele personale sau nevăzutele Servicii – eu chiar vreau să cred că va începe să ne fie bine. Și voi merge la vot cu încredere. Știu exact traiectoria ștampilei mele, știu unde se va opri și sunt tare curioasă să văd dacă și de această dată, intuiția mea a funcționat.
Rubrica oferita de FARMACIILE CATENA :OFERTE – DARUIESTE-TI FRUMUSEȚEA
Comentează