Exista pe vremuri o emisiune lacrimogenă a TVR – care avea și o uriașă audiența pe deasupra- construită foarte meseriaș; efectul scontat era obținut pe diferite căi, uneori nu foarte ortodoxe. Bunăoară, din poveștile colegilor de atunci, auzeam că la intrarea in platoul de filmare, cei invitați să-și spună povestea vieții erau îndemnați de către realizatori : “Să plângeți! Cât puteți de tare!” . N-ai ce-i face, ăsta era formatul – unul de import, pe bani mulți si care specula cu abilitate corzile sensibile ale privitorului de acasă. Șiroaie de lacrimi curgeau atât în platoul de filmare, cât și în sufrageriile românilor. Audiența urca precum nodul din gâtul celor care, fără să se aștepte, primeau soluții salvatoare la probleme de nerezolvat sau își revedeau rubedenii risipite prin lume, de care aproape că uitaseră…
Pentru că niciodată nu mi-a plăcut să repet ce fac alții ci, dimpotrivă, dacă mă duce capul, să fiu eu însămi sursă de inspirație pentru alții ( și am fost, slavă Domnului!) am fugit precum dracul de tămâie de tentația de a călca pe urmele celor ce configuraseră acea profitabilă de altfel, fabrică de lacrimi. Am încercat să fac emisiuni fără lacrimi, chiar dacă de multe ori și subiectele gâsite de mine erau emoționante. Dar le împachetam în așa fel, încât foarte repede dupa “comiterea” dialogului de suflet, să urmeze ceva care să ne ducă pe toți într-un cu totul alt registru. Către ceva vesel, relaxat, “de weekend” ( în ultimii ani, emisiunile mele au fost cu precadere “de weekend”).
Astăzi, la prima ediție a “Rivalilor”, în noua formulă, promițând inițial că vom atinge numai teme inspirate din problemele de familie ale românilor, am ales să răspundem unei întrebări complicate :”Merită, oare, să rămânem căsătoriți doar de dragul copiilor?”(…asta dacă “șandramaua” căsniciei se dărâmă sub ochii noștri și nimic nu o mai poate salva)
Nu mă voi apuca să povestesc emisiunea ( e și neproductiv, dar și periculos pentru rating! 😄) , dar voi puncta un singur aspect : fără să vreau, m-am trezit prinsă în mreaja emisiunilor acelora de odinioară, în care invitatul își deschide sufletul, în mod surprinzător de sincer, destăinuindu-i moderatoului și , prin el, întregii lumi, furtunile pe care trecutul le-a adus în viața sa… Punctul forte al ediției de mâine – dacă mă întrebați – au fost așadar două confesiuni emoționante. A Nidiei Moculescu – fiica marelui compozitor Horia Moculescu și cea a lui Mihai Trăistariu, celebrul solist. Liniștea mormântală din studiou – atât de greu de obținut altminteri – mi-a dat de înțeles că aceste momente din emisiune au fost cu adevărat emoționante și memorabile. Acele momente despre care telespectatorii vorbesc a doua zi, la birou, la colț de stradă, la telefon…Amândoi invitații, cu lacrimi in ochi, au rememorat scene din copilăria lor, acele certuri și scandaluri dintre părinți ce le-au însoțit trecerea prin ceea ce ar fi trebuit să fie cea mai frumoasă și liniștită etapă a vieții… N-au plâns. Și nici nu le-a dat nimeni, la intrarea in Studioul Pangrati, această indicație. Au vorbit sincer, din suflet, fără să le scormonească nimeni amintirile dureroase. Forcepsul jurnalistic, uneori atât de nemilos, a fost lăsat la intrarea în studiou. Și poate de aceea au și vorbit. Pentru că nu s-au simtit forțatăți să o facă. Iar după fiecare astfel de rememorare, liniștea celor din jur, a publicului spectator și a echipei TVR, a vorbit cât o mie de cuvinte : compasiune, revoltă, admirație față de puterea celor doi de a fi depașit sumbrul trecut, ajungând astăzi oamenii speciali ce sunt. Mâine, când emisiunea se va îndrepta, prin satelit și releele Televiziunii Romane, către beneficiarii săi, românii vor primi, la pachet, un subiect de meditație. Și poate de poimâine, cei ce au acasă copii vor gândi de două ori înainte să ridice tonul sau palma asupra celor dragi.
Hai, fiți cu noi sâmbătă! Vom avea cu toții câte ceva de învățat!
Ora 15, TVR2! RIVALII…cu Marina Almășan și Dan Helciug
Rubrică oferită de FARMACIILE CATENA :PROKTIS
Foto : Mugur Cristescu
Comentează