Ni se întâmplă și nouă, celorlalte lighioane, nu numai măgarilor. Si li se întâmplă chiar și celor care sunt excelenți patinatori. Celor care alunecă nestingheriți și hotărați pe luciul gheții, crezând că sunt invincibili și că orice piruetă vor încerca, vor cădea tot in picioare. Dar măgarul care se dă pe gheață, se înrudește cu ulciorul care nu merge de prea multe ori singur la apă. Așa că, la un moment dat, o asperitate a gheții, o clipă de neatenție, un avânt prea mare sau o alunecare greșită, îi vor fi fatale. Cât e el de zdrahon, măgarul va cădea lat, pe gheață, va veni SMURDUL , îl va culege de pe jos, iar cei de la Urgentă îi vor împacheta frumosul său picior, în ghips. Si uite-așa va sfârși epopeea măgarului patinator : înecată intr-o mare de regrete și pumni în cap, visând la vremurile fericite în care copitele sale pășeau, sigure pe ele, prin peisaje la fel de sigure.
Dacă are noroc, măgarul va scăpa de ghips și se va putea întoarce la vechea sa viață, dar dacă accidentul a fost mai “profund”, gheața mai tare si căderea mai zdravănă, sechelele se vor ține scai de el toata viața : piciorul îl va durea, chiar și numai la schimbările de vreme, la fel și sufletul – după vremurile de odoinioară, în care era un măgar teafăr și fericit.
Am întâlnit, in viața mea, destui inși care ar fi putut să joace rolul magarului, în povestea de mai sus. Care l-au și jucat, de fapt, la un moment dat. Au jucat rolul, dar s-au jucat și cu focul si…s-au fript. Am cunoscut inși care și-au părăsit case, neveste, convingeri, partide, locuri de muncă , orașe, ba chiar și țări, alergând după cai verzi pe pereți și dupa covrigii din coada dulăilor. Au sfârșit, prin a avea parte doar de gaura lor ( a covrigilor, nu a dulăilor! 😁).
Câtă imaginație ( nu spun “minte”!) îți trebuie, pentru a-ți abandona un serviciu bun, în care te simți perfect și care, mai mult, vine la pachet și cu un colectiv ce-ți devine familie, pentru a o lua “de-an boulea” spre un job “în trend”, al cărui singur avantaj este venitul generos, îmbrăcat într-o mulțime de dezavantaje?!? Cât de idiot poți să fii, să renunți la o tihnită viață de familie, in care fericirea de pe chipul tău zilnic, să fie aidoma celei ce răzbate din fotografiile albumului de familie, pentru a te arunca în brațele unei himere siliconate, care – vei vedea – nu se va ridica niciodată la nivelul soției părăsite?!? Cât de neinspirat poți să fii, pentru a renunța la un trai decent și o carieră frumoasă de profesor, la oameni dragi și locuri neprețuite, pentru a alege să coci pizza într-o văgăună din Occident, postând în disperare, pe Facebook, spre a te justifica în fața prietenilor, fotografii cu vila cu piscină (care te ușurează, lunar, de bani) și cu mașina bengoasă (luată la mâna a șaptea)?!?
Deciziile noastre, chiar și cele radicale, pot fi, de multe ori, strălucite si chiar necesare. De și mai multe ori însă, urechile noastre – de măgar, care alunecă pe luciul gheții – se încăpățanează să nu asculte glasul Ratiunii, care ne trage de mânecă inapoi, implorându-ne… să nu dăm vrabia din mână pe cioara de pe gard! Na, iată încă un proverb care ține cu mine!
Rubrica oferită de : FARMACIILE CATENA :BILACTIV ANGHINARE
Comentează