Amintiri din valiza LAMONZA. Episodul 103. Varșovia, cu capul în nori.

Afară e înorat, așa că…s-a născut, iată, un episod “cu capul în nori”, în serialul iscat de amintirile de pe fundul valizei mele Lamonza, depozitarul perfect al tuturor impresiilor mele de călătorie.

…Mă aflu, așadar, la Varșovia, alături de colega mea Dana, responsabila cu fotografiile. Cu alura sa ușor desuetă, Palatul Culturii și Științei din Capitala Poloniei domină întreaga zonă din jur, chiar dacă zgârie-norii prezentului țâșnesc spre cer, cu hotărâre, încercând să detroneze construcțiile trecutului. Deși clădirea în stil stalinist a fost înălțată în anii ‘50, ea continuă să stea cocoțată în vârful topului celor mai înalte clădiri din Polonia și să se numere printre cele mai înalte construcții din Uniunea Europeană. Priviți de la baza ei, cei 237 de metri înălțime par a fi nesfârșiți și simți cum pământul o ia la fugă, cu tine cu tot, dacă stai prea mult cu ochii spre vârful semeț al Palatului.

… Pătrundem în clădirea impunătoare, pe intrarea centrală ce se deschide pe una din laturile sale nesfârșite. Pe frontispiciu, un banner uriaș ce conviețuiește lângă una din statuile decorative, anunță atracția turistică de la etajul 30… Wow! Va fi, așadar, o amintire…la înălțime!

Holul monumental al clădirii dăruite cândva de Uniunea Sovietică poporului polonez, este plin de panouri și indicatoare, drept care nimerim foarte ușor Casa de bilete.

Ai de plătit 20 de zloți ( mai puțin de 25 RON) pentru a ajunge… în al nouălea cer. Noi însă avem fiecare câte un Wasaw Pass, care include și acest obiectiv turistic. Cardul multicolor este validat, și iată-ne într-un lift micuț și tapetat cu oglinzi, în care un liftier cu chip blajin de bunic ne însoțește până la etajul 30. Săgețile te îndrumă spre terasa exterioară, care înconjoară clădirea. De jur împrejur, Varșovia e la picioarele tale, oferind ochiului și aparatului de fotografiat imagini spectaculoase, Un gard de sârmă se interpune între vizitatori și văzduh, ca un mijloc de protecție pentru cei care, dintr-un motiv sau altul, al putea dori să zboare.

Din loc în loc, câte un telescop te ajută să-ți apropii căldirile pe care, până mai deunăzi, le priveai de jos în sus. Iată și Vistula, iată și Stadionul Național, apoi parcurile întinse ale Orașului, zgârie-norii din jur, ce se chinuie în zadar să țină pasul cu tine, în bătălia pentru înălțime. Iată și Orașul Vechi, care pare de aici mic-mic, precum un oraș construit din cuburi de o mână pricepută de prichindel.

Înconjurăm clădirea, făcând fotografii din toate unghiurile ; soarele ne este când complice, luminând cadrele alese, când adversar, intrându-ne în ochi și încurcând alte unghiuri de filmare.

P.S. Până la redactarea prezentului episod, am mai aflat o noutate: în anul 2010, sistemul de iluminare a Palatului Culturii și Științei a fost complet modernizat, exteriorul său fiind îmbrăcat în LED-uri de mare putere, care au permis clădirii monumentale să se lumineze în culori diferite, pe timpul nopții, oferind o imagine spectaculoasă, vizibilă din orice punct al orașului. Pentru prima oară, noul sistem de iluminat a fost folosit în 2010, cu ocazia Crăciunului, când Palatul a fost colorat în verde și alb, sugerând un pom de Crăciun. În decembrie 2013, în timpul protestelor Euromaidan, clădirea a prins nuanțe galben- albastre – culorile drapelului ukrainean, asta în semn de solidaritate cu protestatarii din această țară.