Bombănelile Marinei Editoriale

Ziua în care Ministrul Sportului nu a fost invitat oficial să-i întâmpine pe campioni…

  

     În toate călătoriile mele prin lume, m-am ciocnit de veșnica întrebare “Where are you from?”. Cu teamă rosteam “România” și cu ciudă acceptam privirea.. jenată ( eufemism!) pe care mi-o aruncau, la schimb, interlocutorii.

    Din păcate, imaginea noastră în lume continuă să fie una extrem de șifonată. N-au reușit s-o netezească nici vremurile, nici românii “postdecembriști”, nici guvernele multe și mărunte dar cu lefuri mari, care s-au perindat prin fruntea țării, laolaltă cu președinții acesteia, votați de fiecare dată bezmetic. N-au colorat în nuanțe mai prietenoase imaginea noastră în lume nici cei ce i-au trecut granițele, avântându-se către Lumea cea Mare, în căutarea multivsaei bunăstări. Da, e-adevărat, există printre ei destui români care au reușit,  fiecare pe feliuța lui, să facă să se vorbească frumos despre mărunta noastră țară. Dar la fel de mulți au făcut ce-au făcut, de-au băgat groaza în străini și în autorități, dându-le de furcă cu faptele lor reprobabile. Și uite-așa, o ștampilă a rușinii a fost pusă tricolorului românesc. 

Sportul, el , atât de nedreptățitul sport românesc a fost singurul care , în urma unor cazne uriașe, a reușit să mai spele câte ceva din răul făcut, readucând pe buzele Planetei respectul și admirația față de țara noastră. 

Și, într-o perioadă în care părea că nimic nu  mai poate resuscita încrederea și entuziasmul mioritic, vremurile cufundându-ne într-o blazare cu aromă ascuțită de disperare, iată, se întâmplă o minune : într-un timp atât de scurt, o mână de sportivi de excepție trezesc România la viață. Televiziunile globului difuzează la unison știri potrivit cărora România urcă pe cel  mai înalt podium al unor discipline sportive. O țară întreagă – a noastră-  lăcrimează, privindu-i pe acești copii minunați – pe fantastica Simona,  pe fenomenalul David, pe extraordinarele Simona și Ancuța – care, înfruntând criza ce mușcă cu nesaț din toate feliile vieții noastre, i-au făcut României cel mai prețios dar : sentimentul recăpătării mândriei pierdute, al speranței că, așa cum au putut ei, va putea cândva și România să urce pe podiumul performanței. 

    …Se obține greu, aceasta din urmă. Numai cei ce cunosc personal un sportiv ( familia și prietenii săi) , știu ce înseamnă cu adevărat o medalie de aur. O medalie, în general. Câtă muncă și stres, câte renunțări și câte emoții. Minunații sportivi români s-au aruncat în luptă și au învins. Și prin ei, a învins România. Cea care…i-a ajutat cum a putut, cu jumătăți de măsură, de multe ori cu dezinteres, neimplicare. Însă lovitura decisivă au primit-o campionii noștri la întoarcerea acasă , când cei care ar fi trebuit să întindă un covor de flori sub pașii lor coborâți din avion, au absentat în modul cel mai rușinos cu putință. Era prea cald afară, prea …vacanță, prea Sfânta Maria. Prea nu i-a invitat nimeni oficial. Ar fi trebuit să primească o hârtie parafată, cu mai multe semnături și cu un conținut de genul  : “Stimate domnule Ministru al Sportului! Copiii acești minunați ai României, pe care Destinul vi i-a plasat, mură-n gură, sub aripa dvs, ajutându-vă să raportați victoriile lor la finele  mandatului dvs, și-au făcut datoria, iată, cum au știut ei mai bine și au ieșit triumfători. Si, culmea! Se întorc acasă. În data de …la ora de…cu zborul nr…..Vă invităm, pe această cale, să dispuneți cumpărarea unui număr corespunzător de buchete de flori și să fiți prezent la scara avionului, oferindu-le acele flori și îmbrățișarea dvs. Pentru ca, prin ea, să le transmiteți, în modul cel mai oficial cu putință, cât de mult îi iubim și cât de mândră este de ei, România!”

…Scuturat de vânzoleala creată în presă cu ocazia acestui rușinos “rateu”, cu siguranță că președintele Iohannis va fi sfătuit să “repare” greșeala. Prin urmare, îi va invita la Cotroceni și le va oferi o medalie. Și poate o sumă de bani. Va fi un excelent exercițiu de imagine.
Bravo, copii!


Rubrică oferită de  FARMACIILE CATENA : DIOLEX GEL