Ceva mai demultișor, un amic mi-a pus pe mobil o aplicație care-mi aduce sub nas, în timp real, cele mai calde știri. De la agenții internaționale sau „pe surse”, noutățile planetei aterizează direct în mobilul meu, înainte de a fi preluate de benzile curgătoare de la baza ecranului de televizor. Știrile sunt în limba româna, deci se presupune că au mai trecut prin niște mâini până să ajungă la mine. Sau prin niște capete. Capetele acestea au și niscaiva abilitați de marketing, pe care și le exersează voluptos în a pune titluri. Titlurile știrilor sunt gândite în așa fel, încât chiar și dacă te surprind în timp ce spui DA, în fața Ofițerului Starii Civile, tot simți nevoia să te oprești și să accesezi știrea cu pricina. Toate dezastrele planetei și ale țărișoarei noastre par a se aduna în telefonul meu mobil! „Clinc!” și ecranul se luminează deodată, dezvăluind frântura de titlu care te invită să intri în subiect. De multe ori, între titlu și subiect e o diferență ca de la cer la pământ. De gravitate, firește. N-o constați decât după ce ai intrat în mobil și ai accesat știrea cu pricina. Dar cu asta suntem deja obișnuiți. „Șoc în lumea filmului! A murit un mare actor!” Deschid cu teamă telefonul, așteptându-mă să-mi iau rămas bun de la cine știe ce alt monstru sacru care încă mai respira printre noi. Ași. E un actor necunoscut din Peru, care și-a dat obștescul sfârșit și de care nu am auzit niciodată! ” Carnagiu pe autostradă!” – aoleu! Fiul meu a plecat cu mașina la mare! Dar nu, tot telefonul mă liniștește, după ce caut înfrigurată continuarea știrii: două mașini s-au ciocnit pe o autostradă din Polonia. ” Lumea e în panică! Teroriștii atacă din nou!” – cu inima cât un purice deschid știrea, căutând să văd câte vieți a mai secerat vreun bezmetic, în numele religiei sale. Descopăr o informare privind o valiză suspectă, descoperită într-o gară din Milano…
În rest, clopoțelul mă anunță copios frământări mari pe scena politică mioritică. Chiar dacă populația s-a vărsat către maluri de mare, piscuri de munte sau sufragerii de rubedenii și orașul pare a fi mort, în telefonul meu e o forfotă de nedescris. E și firesc, doar se apropie alegerile, chiar dacă lumea e acum preocupată să se ungă cu creme de protecție solară și se pregătește pentru declanșarea sezonului de reduceri. Greii politicii au început atacurile, cumetriile, săritul dintr-o barcă în alta, planurile de distrugere a țării pentru următorii patru ani. Toate debutează în telefonul meu mobil. Continuă sinuciderile, protestele deocamdată sporadice, încep „dezvăluirile cutremurătoare”, care din nou ne vor pune pe gânduri, convingându-ne că în țara asta nimeni nu merită, de fapt, să fie votat; continuă arestările – DNA-ul n-are vacanță, se pare – se prefigurează o luptă crâncenă pentru ciolan, declanșată, iată, în telefonul meu mobil. Și, printre toate ororile se mai strecoară câte-o știre însorită, privind câte-o nouă victorie a Simonei Halep.
Comentează