Bombănelile Marinei Editoriale

Vreau să fiu mediocră!!!

 

   Concluziile câtre care ne conduce viața nu sunt întotdeauna dintre cele mai fericite. Ele rămân să dănțuiască în sufletele noastre, prinzându-se într-o horă în care sunt înlănțuite deja regrete, dezamăgiri, ba chiar si lehamite și alături de care ele, concluziile, prind a executa pașii unui dans dramatic, ce  ne zguduie periodic ființa.

Una dintre aceste concluzii, la care eu însămi am ajuns ( oi fi singura?!?) este că Iisus – cel care a concluzionat El însuși cândva, plin de înțelepciune : “fericiți cei săraci cu duhul” –  mare dreptate a avut! 

Tot recapitulându-mi eu viața, între două războaie consecutive cu Prostia, Răutatea, Lașitatea, Invidia și alte împărății din jurul meu, am ajuns, iată,  la concluzia că mi-ar fi fost mult mai confortabil, pe lumea asta, dacă eram, cum se spune,  “proastă-grămadă”. Sau, hai să mai înmoi puțin : mediocră. Sau ștearsă. Urâtă și sărăcuță cu duhul. Slavă Domnului, măcar o parte  din problemă e rezolvată : cei ce m-au zămislit, nu au făcut risipă de calități fizice : n-am nici pe departe chip angelic și nici alură de manechin. Sunt , să zicem, doar “comestibilă”. Unii poate mă văd chiar urâțică și mă bucur nespus, pentru că asta elimină din start o largă categorie de invidii și răutăți. Măcar aici am scăpat! Dar îmi rămâne în schimb o mare de alte regrete, ancorate într-un trecut în care, total deviați față de trendul vremurilor, părinții mă terorizau cu îndemnul de a învăța, de a  citi, de a  vedea, de a căuta, de a înțelege, de a asculta, de a mă dezvolta continuu, de a-mi lărgi neîncetat orizonturile, de a subția cât de mult cu putință șirul întrebărilor la care să nu știu să răspund. Ei, săracii, îmi doreau binele, însă mă împingeau, fără să-și dea seama, pe calea pierzaniei. Nu că n-ar fi fost corecte îndemnurile lor, însă lumea a luat-o razna, deraind de  pe șinele normalității și lăsându-ne în voia forței centrifuge, care ne-a aruncat hăt-departe, față de previziunile părinților noștri. 

Am naufragiat, iată, pe un teritoriu în care încep să nu mai aibă loc cei ce și-au îngropat tinerețile în biblioteci, cei ce se încăpățâneaza să călărească principiile solide ale adevărului, dreptății, corectitudinii, cinstei. ( Doamne, aproape că îmi tremură tastatura, când scriu aceste cuvinte, ce par desprinse din epoci demult apuse! …Un soi de “dinozauri” ai dicționarelor, total neasortați prezentului pe care-l trăim. )

Vremurile în vârtejul cărora suntem prinși, nu au nevoie de oameni precum cei de mai sus. Ele împing înainte nonvalorile, oamenii cu carte puțină dar multă aroganță, pe cei – paradoxal!-  cu gură mare, dar cu “ciocul mic”. Își fac loc, dând din coatele tupeului, inși pentru care adevărul și corectitudinea sunt personaje din filme SF, indivizi care mint cu ușurința cu care beau apă, care-și schimbă culorile cu viteza semafoarelor, care-și trădează cei mai buni prieteni cu lejeritatea cu care-și schimbă șosetele, la început de zi. Este era mediocrității, în care nu mai conteaza CÂT știi, ci CÂT DE BINE știi să te “miști”, în care “pila” te propulsează mai ceva decât catapulta valorii. 

Tânjești după confortul unei vieți liniștite? Renunță atunci la a le părea celorlalți prea deștept sau prea corect. Tolănit în șezlongul mediocrității, ai toate șansele să fii iubit și apreciat de ceilalți. Fii un om care nu ridică probleme. Care nu emite pretenții. Care nu vrea “mai sus”. Care pare că nu gândește și ia de bun tot ceea ce i se spune. Care întâmpină cu un mecanic “DA” tot ceea ce i se oferă de către inși care nu se ridică, de fapt, nici măcar la înălțimea degetului său mic. 

Dacă esti urât, mediocru și așezat “în banca ta”, vei fi mereu subalternul ideal, colegul apreciat, cetățeanul perfect. Nimeni nu te va pizmui, nu va încerca să te elimine din combinații, să te țină departe sau să te strivească. Tu însuți va trebui să strivești în tine orice umbră a performanței pentru care te-ai pregatit, orice dorință de a te afirma sau de a avea dreptate. Dar merită : vei fi , dacă nu fericit, măcar liniștit. Furtunile se vor ține departe de viața ta, iar dacă-ți vei căli nervii și toleranța, vei învața să conviețuiesti cu proștii și ignoranții din jurul tău.  

Ajutați-mă, așadar, să mă transform într-un om mediocru! Sau măcar oferiți-mi niște lecții de actorie, să pot juca și eu acest rol! M-am săturat!

 

Rubrică oferită de FARMACIILE CATENA BENESIO BEAUTY CELL

Uscatoare rufe