Femei de 10

“ Visul meu cel mai mare este să ajung într-o zi să creez chiar pentru Casa Regală a României” – interviu cu RODICA SAVICI, designer de bijuterii din mărgele

De multe ori, Facebookul îmi aduce sub nas, fără niciun efort, oameni remarcabili. Le studiez atenta profilul, postările și, dacă în sinea mea le acord nota 10, atunci fac demersuri să dau de ei  și să-i cunosc personal. Mărturisesc că este și una din modalitățile prin care îmi selectez subiectele pentru emisiune. 

Recent , am dat de RODICA SAVICI. Mi-a atras atenția colierul pe care îl purta la gât, apoi scurta auto-definiție pe care și-a găzduit-o sub poza de profil : “Refuz să îmi cobor standardele pentru a-i mulțumi pe cei care nu sunt apți să și le ridice pe ale lor. Apoi am aflat despre Rodica un lucru care a făcut-o și mai interesantă pentru profilul cititoarelor noastre : este un talentat creator de bijuterii, care a luat viața ( deloc simplă) în propriile mâini, încercând să scoată , din FRUMOS banii pentru traiul de zi cu zi, necesar sieși și fiului său minunat, pe care-l crește singură. 

Sensibilă, mărturisesc, și la ideea de “mamă singură”, am coroborat și cu elementele prezentate mai sus și…RODICA SAVICI, iată, devine astăzi una dintre protagonistele rubricii noastre “Femei de 10”. Dacă chiar merită? Oho! Și încă cu prisosință!

Așadar, vă invit  s-o cunoașteți pe Rodica , iar apoi, de ce nu, să-i purtați bijuteriile. Veți fi și mai frumoase, vă asigur, și veți ajuta, în plus, un om deosebit sa-și croiasca drum printr-o viață deloc ușoară. 

Marina Almășan : – Creionează-mi, te rog, dragă Rodica, o carte de vizită. Ce ai dori să știe lumea despre tine?

Rodica Savici : – Am 44 de ani, sunt de lângă Târgoviște/ Dâmbovița.  Am absolvit Facultatea de Limbi și Literaturi Străine, secția Engleză-Spaniolă, dar nu am profesat niciodată în domeniu. Viața m-a dus pe alte căi. Am lucrat aproape 15 ani în funcția de consilier vânzări în domeniul tâmplăriei PVC (termopane, cum le știe toată lumea). Am ajuns în domeniu cu totul întâmplător, la momentul respectiv aveam nevoie de un loc de muncă și aș fi acceptat orice mi se oferea. Zisesem că va fi ceva temporar, până găsesc altceva mai bun, dar mi-a plăcut să lucrez cu oamenii, am început să învăț partea tehnică (sunt multe detalii tehnice despre profilele PVC, sticlă, feronerie etc. pe care un consilier de vânzări trebuie să le știe pentru a avea succes). Și cum eu sunt o perfecționistă, am învățat foarte multe (prima firmă la care am lucrat mi-a pus la dispoziție materiale și mi-a facilitat accesul la niște cursuri de specializare). Și uite așa, ceea ce se voia a fi doar un job temporar a devenit o perioadă frumoasă de 15 ani din viața mea.

Marina Almășan : – Am o curiozitate : de  unde această înclinație pentru frumos?

Rodica Savici : – Cred că fiecare din noi avem în noi frumosul încă de la naștere. Doar că cei mai mulți, când ajung la maturitate și se lovesc de problemele din viața de zi cu zi, devin mult prea pragmatici.  Uită că pentru a trece prin greutăți, cea mai bună cale este să ai sufletul plin de frumos. Mai ales în mediul urban. Suntem mereu pe fugă, alergăm după banii necesari traiului, dar uităm să mai trăim. Eu am avut avantajul de a locui la țară. În afară de perioada studenției (când am locuit în București) și de câțiva ani când am fost plecată în străinătate, cea mai mare parte a vieții mi-am petrecut-o într-un mediu care încă și-a păstrat legăturile ancestrale cu Mama Natură și cu tradițiile. Am o grădină mare și  multe flori (care îmi servesc acum și ca inspirație pentru creațiile mele, dar îmi și bucură sufletul). Cred că și faptul că citeam foarte mult a contribuit la atracția pentru frumos. Chiar și domeniul pe care mi l-am ales la facultate a avut o influență. Pe lângă partea strict lingvistică, am studiat istoria și literatura engleză și spaniolă, literatură universală… Și am fost întotdeauna atrasă mai mult de partea artistică a ceea ce învățam, decât de datele istorice.

 

Marina Almășan : –  Dar tangențele cu arta de cand le-ai avut? Ai început direct cu bijuteriile din mărgele?

Rodica Savici : – Întotdeauna a fost în mine o împletire între tehnică și frumos, moștenită din familie. În mediul ăsta am trăit. Pe de o parte, ambii mei părinți au lucrat în domenii tehnice (tata a fost inginer electronist și mama proiectant instalații industriale). Pe de altă parte, mama lucra pe vremuri lasetă (mileurile acelea dantelate de macramé) și bunica lucra goblenuri. Iar eu le ajutam. Am avut întotdeauna o atracție pentru lucrul de mână. Îmi plăcea migăleala și eram tare bucuroasă la final, când vedeam rezultatul. Asta se întâmpla când eu eram în școala generală și foarte puțin în timpul liceului.  Odată cu facultatea (și cu plecarea mea la București) am întrerupt asta, din mai multe motive. Treptat s-au schimbat și vremurile, goblenurile și mileurile au început să fie considerate demodate. Mulți ani n-am mai avut nici o legătură cu partea artistică, am fost trasă și eu în „vâltoarea” vieții de care ziceam mai sus.

Apoi, acum câțiva ani am descoperit mărgelele. Am început timid, cu modele foarte simple. Dar a fost „dragoste la prima vedere”, ceva care m-a atras ca un magnet. Mă uitam pe internet cu jind și cu ochii măriți de mirare la colierele făcute de alte creatoare și mi se păreau ireal de frumoase. Față de ceea ce făceam eu la vremea respectivă mi se părea că acele coliere sunt la ani-lumină diferență. Dar m-am apucat să studiez din ce în ce mai mult domeniul, am petrecut sute de ore urmărind tutoriale (majoritatea în limba rusă, pe care eu nu o cunosc). Trebuia să fiu extrem de atentă, puneam pauză de zeci de ori, ca să văd exact pe unde bagă acul. O singură mărgică pusă greșit strica tot. Am făcut zeci de încercări, am făcut și desfăcut o petală până a ieșit ce trebuie. Cred că iubirea mea pentru flori mi-a influențat drumul și în domeniul bijuteriilor. Pentru că am fost atrasă în mod deosebit de realizarea florilor 3D, deși am încercat multe alte tehnici și genuri de bijuterii din mărgele.

Marina Almășan : – Iar florile tale din mărgele sunt de-a dreptul superbe! Spune-mi, Rodica, a fost greu  să începi o afacere pe cont propriu ? Mie îmi pare că e un act de mare curaj, în zilele noastre! 

Rodica Savici : – La început, realizarea bijuteriilor din mărgele era doar un hobby pentru mine. Aveam un serviciu stabil care îmi oferea satisfacția financiară, iar mărgelele îmi ofereau satisfacție pentru suflet. Am fost nevoită să renunț la job atunci când am aflat că tata e grav bolnav, pentru că nu avea cine să-l îngrijească. Mama mea avea și ea de dinainte probleme de sănătate. Am avut grijă de ei, o perioadă nici nu am mai creat, pentru că nu mai aveam când.  Apoi, după moartea lor, mă aflam la o răspântie: trebuia să aleg între a-mi găsi din nou un job (care mi-ar fi asigurat o mai mare stabilitate financiară, dar asta ar fi însemnat să plec iar de acasă dimineața și să revin seara târziu – deci nu prea aș mai fi fost deloc în preajma fiului meu) și a-mi urma pasiunea și  visul – acela de a face bijuterii.   Alegerea am făcut-o împreună cu fiul meu, Casian. Întotdeauna îl consult atunci când e vorba de o decizie importantă. Faptul că eu am divorțat de tatăl lui atunci când el era mic ne-a apropiat. Discutăm absolut orice. Și chiar a fost un act de curaj alegerea făcută. Dar pe lângă satisfacția personală că îmi urmez visul, faptul că lucram de acasă îmi oferea avantajul de a petrece mai mult timp lângă Casian. Chiar dacă avem activități separate de cele mai multe ori, avem camerele alăturate și dacă are nevoie de mine sunt în permanență acasă. Și s-a dovedit o alegere excelentă și când a venit pandemia, pentru că eu lucram deja de acasă și nu am fost afectată din punctul acesta de vedere, deși mi-au scăzut comenzile.

Orice început este dificil, dar nu regret alegerea făcută. Chiar dacă financiar nu sunt încă la nivelul la care mi-aș dori, bucuria pe care o am atunci când văd că ceea ce fac eu este apreciat de alții compensează tot.

Marina Almâșan : – Da, chiar vroiam să te întreb, care sunt bucuriile și care sunt tristețile tale, ca om de afaceri?

Rodica Savici : – Eu nu mă consider un om de afaceri în sensul clasic, ci mai degrabă un artist care încearcă să își câștige existența prin creațiile sale. Mă bucur că prin creațiile mele aduc un pic de fericire în jur. Mai ales acum, de când cu vremurile astea tulburi, lumea are nevoie de un strop de frumos în viață. Iar faptul că am și eu o contribuție mică la fericirea altora îmi dă un sentiment de împlinire sufletească.  Din păcate, puterea de cumpărare în România este foarte mică. Iar bijuteriile nu sunt considerate o necesitate, ci mai degrabă un moft. Care trece pe locul doi atunci când banii sunt puțini. Așa că nu de puține ori am întâlnit persoane interesate de bijuteriile mele, dar care erau depășite financiar. Mi-ar plăcea să pot bucura cât mai multe persoane prin ceea ce fac, dar din păcate nu îmi permit nici eu să scad prețurile mai jos decât le am, pentru că e și multă muncă, nu doar pasiune.

Marina Almășan : – Mda…nu te invidiez deloc, sunt vremuri grele și pentru marile companii, darămite pentru o afacere firavă…Hai să depășim puțin sfera afacerilor și să ne referim la probleme de suflet. Ca femeie, care îți sunt bucuriile și tristețile? 

Rodica Savici : – Ca femeie, deși am trecut prin multe încercări, sunt fericită că am reușit să-mi regăsesc echilibrul interior și să depășesc momentele dureroase. Iar mărgelele mi-au fost de mare ajutor în toată perioada asta. Consider că e adevărat ceea ce se spune, anume că ceea ce nu te omoară te face să devii mai puternic. Fiecare experiență pe care o trăim vine cu un rost, acela de a învăța o lecție. Dar regret teribil că vremurile pe care le trăim îndepărtează oamenii de frumosul vieții. În goana și lupta noastră zilnică pentru supraviețuire, cei mai mulți au uitat de sentimente, de empatie. Suntem tot mai acaparați de tehnologie și devenim tot mai robotizați, ne îndepărtăm din ce în ce mai mult de umanitate și de Dumnezeu.

Marina Almășan : – Ai caracterizat foarte corect ceea ce trăim.  Vorbește-mi acum despre copilul tău. Ce valori ai încercat să-i transmiți? Ce te nemulțumește la această generație? Cu ce sunt mai buni decât noi?

Rodica Savici : – Sunt tare mândră de evoluția lui.  Casian a fost și este în continuare „motorul meu”. Faptul că eu am divorțat atunci când el era foarte mic m-a obligat cumva să fiu și mamă și tată.  Am încercat să-l tratez ca pe un egal, nu ca pe „un copil care nu știe nimic”. Bunica mea zicea un lucru: copiii sunt ca și vrejii de fasole. La fasole dacă nu îi pui la timp un arac pe care să se urce, aceasta începe să se întindă pe garduri, pe pomi, pe orice găsește la îndemână iar recolta va fi una foarte slabă. Prin comparație, copiilor dacă nu le oferi o direcție, dacă nu le arăți ce e bine și ce e rău, pot devia de la traseu și își pot rata viitorul.

Părinții mei au fost foarte stricți cu mine (erau și vremurile de altă natură). Eu am încercat să găsesc un echilibru între autoritatea părintească și liber arbitru. Am încercat să îl ghidez, dar fără să îi impun nimic. Eu doar îi explic ce se poate întâmpla în diverse situații, dar alegerea finală îi aparține în totalitate. În felul acesta (cred eu) va deveni un adult responsabil și asumat.

Cei mai mulți tineri din ziua de azi nu prea știu ce e respectul și sunt extrem de superficiali (și asta din vina
părinților). Iar mai târziu asta se va răsfrânge asupra lor, pentru că vor fi total nepregătiți pentru viață atunci când vor ajunge la maturitate. Sper ca felul în care l-am educat eu pe Casian să-i ofere un start bun în viața de adult.

Tehnologia în continuă evoluție ne influențează pe toți în mai mică sau mai mare măsură. Generația tânără s-a născut înconjurată de tehnologie și s-a adaptat. Noi, cei trecuți de prima tinerețe, uneori ne adaptăm mai greu la schimbările tehnologice.

Marina Almășan : – M-am regăsit întrucâtva în răspunsul de mai sus și m-a bucurat.  Am cunoscut, iată , un om frumos și înțelept, un părinte responsabil și, ca să revenim la punctul nostru de pornire, un creator de frumos. Hai să ne referim acum și mai concret la afacerea ta.

Rodica Savici : – După cum ți-am spus și mai sus, eu nu consider că am o afacere, în sensul clasic. Ci mai degrabă o pasiune care îmi asigură și traiul de zi cu zi. Creez bijuterii din mărgele, de la zgărdane cu motive tradiționale, cercei, brățări etc, la coliere mai complexe, cu flori în relief. Lucrez în special pe comandă, coliere personalizate după preferințele fiecăreia. Adică fiecare își alege modelul, floarea, culorile, tipul de închidere etc, în așa fel încât să fie exact cum și-ar dori. Pe timpul execuției ținem legătura în permanență, trimit poze în diverse etape. În felul acesta, pot modifica din timp dacă e cazul, iar rezultatul final va fi pe măsura așteptărilor. Folosesc materiale de calitate pentru că vreau să fie niște accesorii durabile, nu doar frumoase. Pentru mine este foarte importantă satisfacția clientelor. De fapt prin asta m-am dezvoltat. Nu am făcut niciodată publicitate plătită, dar întotdeauna un client mulțumit te recomandă mai departe.

Marina Almășan : – Pot să te întreb ceva punctual? Care este “specialitatea bucătarului”? În ce anume crezi că ești foarte bună?

Rodica Savici : – M-am specializat în special pe colierele cu flori 3D, în relief. Iubesc florile, mă inspir din natură și cred că de asta am fost atrasă mai mult spre colierele cu temă florală. Și în plus, nu sunt multe persoane care fac așa ceva în România, iar eu am vrut să vin pe piață cu ceva care să mă diferențieze fată de alți creatori de bijuterii.

Marina Almășan : – Că veni vorba, ce cere piața? Care sunt articolele cele mai cerute?

Rodica Savici : – Chiar dacă lucrez cu drag și alte bijuterii, întâmplător sau nu, cele mai solicitate sunt fix colierele cu flori. Probabil și pentru că, așa cum am spus mai sus, nu sunt mulți creatori care oferă așa ceva în România. Iar următoarele ca număr de solicitări sunt bijuteriile cu motive tradiționale, lucru care nu poate decât să mă bucure. Asta dovedește că doamnele din România, în ciuda tehnologiei și a vitezei în care trăim, nu au uitat complet de tradiții. Am și prietene care cos ii, așa cum făceau bunicile noastre. Iar o ie merită întotdeauna să fie acompaniată de un zgărdan, nu?

Marina Almășan : – Mi se pare chiar că nici nu merg una fără cealaltă! 😄 Spune-mi, Rodica, e greu să lucrezi cu mărgele? Ce spun ochii?

Rodica Savici : – Lucrez în general cu mărgele de 1,5 – 2 mm. Lucrul este destul de migălos, sunt extrem de solicitați și ochii, dar și coloana vertebrală, datorită faptului că petrec ore în șir pe scaun, aplecată asupra mărgelelor.  Prietenele îmi spun că am răbdare de chinez bătrân. Dar orice lucru pe care-l faci cu drag devine mai ușor.  Ochii… m-au ținut până în vară, când am fost nevoită să-mi fac ochelari. În special la mărgelele semitransparente sau cu irizații aveam o problemă, începusem să nu mai văd bine și dura și mai mult procesul creativ. Din fericire nu e nimic grav și am rezolvat cu niște ochelari.

Marina Almășan : – Pchelarii nu sunt o dramă! E adevărat, impactul psihologic al primei perechi de ochelari e mare 😁, dar in rest…să zicem că îți dau o notă în plus de distincție! Am cateva curiozități mărunte : câte mărgele intră intr-un produs? Dar câte ore?

Rodica Savici : – E greu să spun câte margele intră pentru că fac bijuterii diverse. Ca număr… n-am stat niciodată să calculez, de cele mai multe ori sunt câteva mii de mărgeluțe minuscule. Iar ca gramaj, între 20-30 de grame și câteva sute de grame la un singur colier. Și din punct de vedere al timpului petrecut diferă în funcție de complexitatea modelului. Am realizat pandantive care sunt gata în câteva ore. Iar la un colier cu flori 3D lucrez cam două săptămâni, poate și mai mult uneori.  La început lucram după scheme și tutoriale, de ceva vreme lucrez „la liber”, nici o petală nu e identică cu alta.   Fiecare petală e creată individual, fiecare frunză. Abia la final le unesc între ele și formează o floare.  Apoi baza pe care sunt montate toate pentru a crea un întreg. Trebuie să am în vedere încă de când fac petalele cum vă arăta floarea în forma finală și să adaptez fiecare petală în funcție de locul pe care îl va ocupa în viitoarea floare (mai în centru sau spre exterior).

Marina Almășan : – Dumnezeule, ce complicat pare! Ai crescut si mai mult în ochii noștri! Spune-mi,  ce au creațiile tale, în plus față de cele existente pe piață?

Rodica Savici : – În primul rând pasiune. Pun un pic din sufletul meu în fiecare bijuterie pe care o fac.  Apoi, de-a lungul anilor mi-am creat un stil propriu, iar unicitatea atrage dintotdeauna. Fiecare femeie își dorește să fie „regina balului”, nu? Așa că dacă își comandă o bijuterie personalizată, orice doamnă poate să fie sigură că nu va avea surpriza ca la petrecerea respectivă să mai fie cineva cu o bijuterie identică.   Și nu în ultimul rând, eu nu livrez doar bijuterii, ci și experiențe de neuitat. Totul începe cu alegerea modelului, a culorilor. Stabilesc împreună cu clienta toate detaliile. Pe parcursul execuției trimit poze în diverse etape. Comunicarea e foarte importantă, în felul acesta eliminăm eventualele neînțelegeri sau nemulțumiri care pot apărea. Trimit apoi pozele în varianta finală, după care expediez produsul. Ambalarea e de asemenea foarte importantă. Bucuria se intensifică atunci când primești un pachet frumos ambalat, te simți ca un copil care desface cadourile de Crăciun.  Toate astea au făcut ca majoritatea doamnelor cu care am colaborat să revină cu alte comenzi ulterioare și să mă recomande mai departe. Lucru extrem de important pentru mine, care pun accent pe satisfacția și bucuria lor.

Marina Almășan : – Dacă tot vorbim de clientele tale, care a fost “vedeta” creațiilor tale?

Rodica Savici : – Urmăresc de câțiva ani o competiție internațională de bijuterii din mărgele, Battle Of The Beadmith, dar nu am avut curaj să mă înscriu până acum.  Anul ăsta mi-am luat inima în dinți și m-am înscris. Nivelul este extrem de ridicat, participă creatori din toată lumea, iar creațiile sunt de-a dreptul spectaculoase.

Am fost onorată să aflu că am fost acceptată. Special pentru acest concurs am creat colierul „Ochii lui Argus” – păunul.

Conform mitologiei antice, Argus a fost un uriaș cu o sută de ochi. Datorită faptului că avea atâția ochi, era gardianul perfect, fiindcă putea privi în toate direcțiile și doar câțiva ochi dormeau pe rând, restul rămânând de veghe. Era slujitorul Herei, care geloasă pe nimfa Io din cauză că Zeus o curta, a pus ca nimfa să fie legată de un copac și păzită de Argus. Zeus, ca să o elibereze pe nimfă, l-a pus pe Hermes să-l ucidă pe Argus. În amintirea slujitorului ei credincios, Hera a păstrat cei o sută de ochi ai lui Argus pentru totdeauna în coada unui păun.

La acest colier am lucrat aproximativ două luni și jumătate, între 4 și 10 ore pe zi, un total de aproape 300 de ore. Este cel mai complex pe care l-am creat până acum.

Am reușit să ajung până în etapa a treia în competiție, ceea ce a însemnat extrem de mult pentru mine având în vedere că majoritatea participanților sunt nume sonore în domeniu.

Marina Almășan : – Să știi că deja te-am trecut pe lista femeilor de 10 din noul sezon al emisiunii noastre de la TVR! O intrebare care intuiesc că stă deja pe buzele cititoarelor noastre : unde putem gasi creațiile tale?

Rodica Savici : – Nu am deocamdată un site, este în plan pentru anul acesta. Până atunci îmi puteți găsi creațiile pe pagina de Facebook  www.facebook.com/RodicaSaviciArtBijoux .

Marina Almășan : – Minunat! Ești pregătită să faci față valului de comenzi? …Sper din toată inima să fie așa! Iar acum, in final, destăinuie-ne visul tău cel mai mare!

Rodica Savici : –  Sloganul micului meu business creativ este „Bijuterii pentru regina din tine”, în ideea că orice femeie merită să se simtă ca o regină din când în când. Dar visul meu cel mai mare este să ajung într-o zi să creez chiar pentru Casa Regală a României.  Cu ajutorul lui Dumnezeu, poate chiar voi ajunge să-mi îndeplinesc visul! 

Marina Almășan :  – Ceea ce iți urez din toată inima! 

 

Comentează

Click aici pentru a spune ceva frumos

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.