A doua zi dimineața, am terminat traducerea și i-am trimis articolul.
Îngerul meu are cont pe Facebook
Nu e vreun articol de angelologie. Ba chiar pot spune că intențiile mele sunt destul de frivole. Lipsa mea de cultură teologică mi-a permis să tratez subiectul cu lejeritate. E mai degrabă o erezie, aș putea zice.
Poate nu vă vine să credeți, sau poate credeți că e o blasfemie, dar și îngerii au cont pe Facebook. De fapt, acolo-i locul lor, într-o lume virtuală. E normal. În viața reală nu întâlnești îngeri pe toate drumurile. El crede despre mine că și eu sunt înger. Că toți ne naștem îngeri cu o singură aripă, și trebuie să fim doi ca să putem zbura. Într-adevăr, nu se poate zbura cu o singură aripă. Am încercat. În doi n-am încercat, că încă nu ne-am întâlnit cu-adevărat. Și nici nu ne vom întâlni vreodată. Așa că ne păstrăm statutul de îngeri virtuali. Asta e bine. Și știți de ce? Pentru că în lumea reală nu există îngeri. Uitați-vă în jur: vedeți vreunul? El îmi amintește mereu că sunt un înger pentru că în spune în fiecare seară, la culcare, noapte bună, îngerul meu. Eu dorm ca un înger în cămăruța mea cât o chilie și dimineața aflu iar că nu sunt om, pentru că un mesaj mă-ntâmpină pe mail: bună dimineața, îngerul meu. Eu zâmbesc îngerește, adopt o atitudine cucernică și mă duc să pun de cafea, băutura preferată a îngerilor. Cel puțin în cazul meu. Fac o porție mai mare, și-i trimit și lui o cafea de pe Google. Îmi mulțumește cu sărutări și puzderie de inimioare.
Da, inimioare, pentru că el e și cardiologul meu. Are grijă ca inima mea să nu aibă de suferit. Și, într-adevăr, nu suferă. Dar tot el e și psihotereapeutul meu și simte online când sunt supărată.”Am observat că atunci când ești nervoasă, vorbești mai mult”. Îmi dau seama că are dreptate, dar după ce mă gândesc puțin. Da. Eu cum nu observasem? E simplu, îngerul meu mă cunoaște mai bine decât mă cunosc eu însămi. Nu degeaba Atotputenicul l-a însărcinat să aibă grijă de mine. ”Acum știu cum trebuie să mă port cu tine să nu te înfurii niciodată”. Oops! Asta e bine. Da, din nou are dreptate. Asta e. Trebuie musai să fii înger când m-apucă pe mine dracii.
Îngerul meu știe atât de multe despre dragoste, încât îl suspectez că el a inventat-o. Îi spun asta și el râde, dând vina pe mine. Deși atinsă de aripa lui protectoare, am rămas întrucâtva sceptică. Mulțumesc cerului că e acolo, undeva, având grijă de mine, mințindu-mă frumos și menținându-mi moralul și încrederea în mine însămi la cote corespunzătoare cât să mă ferească de depresii. Cu toată imaginea pioasă, uneori bănuiesc că mai face și blestemății diverse sub surâsul sidefiu și îngeresc. Când vrea să se ducă la o beție cu prietenii, ca să nu mă supere, îmi spune: ”Acum trebuie să mă rog”. Când întârzie la distracție, se scuză: ”Am fost la biserică”. Asta e, îngerii sunt aripile voinței divine. Dar distanța estompează totul și eu nu mai văd decât ce-mi place. Și nu cuvintele frumoase și declarațiile mă impresionează atât de mult, cât inima lui bună – n-am văzut nici strop de răutate la el – și lucrurile mărunte pe care mi le cere. Ca un adevărat înger păzitor, îmi spune să conduc atent, să nu plec de-acasă fără să mănânc, să mă rog, să nu plâng, să mănânc fructe în fiecare zi, să mă odihnesc.
E înger? E demon? Oricum, și demonii au fost la origine tot îngeri. Sunt îngeri căzuți. Acolo unde sunt îngeri, trebuie să existe și demoni. Pentru echilibru. Și mă simt în al nouălea cer, că acolo-i locul îngerilor.
Acesta era articolul, pe care i l-am tradus în engleză ca să ăl înțeleagă. V-am spus că folosisem, ca să-l ilustrez, o fotografie de-a lui. Reiau discuția cu Thomas.
”După cum ți-am spus, am folosit fotografia ta pentru articolul meu. Pentru că chiar nu știu cum arată îngerul meu.”
18:03
El mi-a trimis câteva link-uri cu cântecele lui. Apoi mi-a spus:
”O, mulțumesc pentru traducere. Îmi place”.
”Bună, Thomas”, îi spun eu.
”Foarte impresionant și interesant. Bună. Ce faci?”
”Îți mulțumesc pentru muzică. Abia aștept s-o ascult”.
”Wow. Okay.”
”Dar nu pot acum, sunt într-un studio de televiziune în direct. Am ascultat Capable toată ziua. Îmi place. Tu ce faci?”
”Îți place, deși nu înțelegi cu adevărat despre ce-i vorba. Îți mulțumesc mult. Sunt fericit că-ți place. E încurajator pentru mine”.
”O, n-aș vrea să crezi că am spus asta ca să te-ncurajez”.
”Înțeleg că-ți place cu adevărat. Dar sunt și încurajat.”
”Cântecul e bun cu-adevărat. Are tot ce-i trebuie.”
”Da”.
”Aș putea spune că-i perfect, dar mi-e teamă că sunt subiectivă. Pentru că îl cunosc pe autor. Pe autori”.
”Autori?”
”Voi amândoi. Gemenii”.
”M-ai făcut să zâmbesc. Iar?”
”Așteaptă un minut te rog”.
”Okay”.
”Scuză-mă, era momentul meu. Am avut o scenetă cu grupul meu de umor. A fost bine. Ești încă la muncă?”
”Wao, bravo. Da, sunt încă la muncă. Pentru încă o oră jumate, să sperăm”.
Bine, sunt mereu fericită să vorbesc cu tine”.
”Și eu la fel. Zâmbește”.
”Zâmbesc tot timpul, ți-am spus că sunt fericită”.
Pe-atunci chiar eram.
”Mă bucur că suntem fericiți, când ajung acasă te caut, acum am niște clienți ”.
”La revedere, dragă”.
După televiziune, cum încasasem și niște bani, m-am dus la spa, la Therme. Nu fusesem niciodată noaptea. Era absolut superb. Am făcut câteva fotografii și i le-am trimis.
”Wao, raiul pe pământ. Nu-mi vine să cred că o piscină poate fi atât de frumoasă și de colorată. Wow. Cred că te distrezi. Îmi place.”
SÂM 11:53
”Îți mulțumesc pentru muzică, Thomas. Am ascultat cântecele noi. Wow! Ești un artist grozav, Thomas! Mi-au plăcut toate, Skubi Du și Capable au tonalități și ritmuri asemănătoare iar April Fool e foarte, foarte interesant. Atât de special. Dar preferatul meu este tot Capable. Poate fiindcă l-am ascultat de-atâtea ori. Și da, îmi place chiar dacă nu-i înțeleg cuvintele. O, înțeleg câteva: Nu e pentru tine și Tom D…D…D…D… Asta mi-a plăcut cel mai mult. Știu că nu e pentru mine, Tom D…D…D…D… Mi-ar plăcea să fie. Când ai puțin timp, mi-ar plăcea să-mi povestești despre ce este vorba în Capable. Am spus că nu obișnuiesc să mă rog, dar vieții nu-i pasă ce credem noi și deseori ne contrazice. Așa că acum mă rog pentru cântecele tale ca să devină cunoscute în toată lumea. Fii pregătit, Dumnezeu mă iubește și-mi îndeplinește dorințele”.
Da, pe atunci credeam că Dumnezeu mă iubește. Acum nu mai cred asta.
”Așadar, fii pregătit pentru ce urmează. O meriți. Ești așa Capabil”, i-am spus eu, făcând aluzie la cântecul meu preferat.
Ți-am trimis o fotografie – sunt eu, câteodată.”
Era o fotografie de pe Facebook cu un arici care avea printre țepi câteva margarete.
”Pentru cel mai bun prieten al meu – sper că mai sunt cel mai bun prieten?”
”Amin, Marilena. Sunt bucuros că m-ai binecuvântat. Ești o persoană minunată după părerea mea. Sigur că încă ești cea mai bună prietenă – și nu intenționez să schimb cu nimic situația.”
Asta nu prea mi-a plăcut. Eu speram să schimbe cândva situația, nu să rămân pe veci prietenă. I-am răspuns:
”Bună, Thomas. Erai aici? Eu voiam să-ți dau un mesaj off-line. Dar sunt bucuroasă să te văd – chiar și aici.”
”Zâmbeam. Da, abia am intrat. Ce faci?”
”Lucrezi astăzi?”
„Da, în fiecare zi.”
”Chiar și duminica?”
”Tu ești motivul pentru care zâmbeam. Da, de la 1 la 5”.
Se referea la fotografia trimisă de mine. Programul de la 1 la 5 l-am înțeles mai târziu, când am aflat mai multe despre felul cum trăiesc nigerienii. Dimineața de duminică nu lucra nimeni, pentru că toată lumea mergea la biserică. Ăsta era probabil și motivul pentru care el lucra duminica, pentru că, lucrând la un atelier fotografic, după biserică, nigerienii, profitând că oricum se îmbrăcaseră festiv, mergeau să-și facă poze.
”Îți mulțumesc, Thomas. E drăguț să știi că ești motivul pentru ceva. Pentru orice”.
Scrisesem ”drăguț” așa cum văzusem la el 9c (nice). Mai târziu am învățat și altele cum ar fi B4 (before), ba3(battery). Mă distrează teribil să le folosesc.
”Vezi tu, unul dintre motivele pentru care îmi place să intru pe Facebook este să-mi îmbunătățesc engleza. Dar ce mi-ai făcut?”
”Ce-am făcut?”
”Mă-nveți o engleză greșită, dragă”.
”Adevărat?”
”Nu contează”, îi răspund eu, că mi se părea că o luase în serios. ”Am glumit.”
”Cum adică?”
”Orice învăț nou – și prind foarte repede – e binevenit pentru mine. Inclusiv engleza nigeriană. Dacă ești ocupat, te rog să-mi spui”.
”Nu, încă nu sunt ocupat”.
”Bine, atunci îmi spui și mie despre ce e vorba în Capable?”
”Bine. Capable de fapt caută o posibilitate de a se face cunoscut. Am scris cântecul ca să laud vedetele muzicale din Nigeria, poate una dintre ele îl va auzi și îl va aprecia.”
”Trebuie ajutați să-l vadă. Trebuie să fii mai agresiv. Ai încercat și o variantă în engleză? Ai încercat pe Youtube?”
”Cum adică variantă în engleză? Și Youtube e pentru videoclipuri, eu n-am puterea să fac așa ceva acum. Câțiva dintre ei mi-au văzut micul promo și mi-au dat like pe twitter.”
”Înțeleg.”
Îl simt cam țâfnos, așa că îl întreb, mai ales că aveam o bănuială. Cred că se simțise un pic gelos citind articolul meu despre îngeri.
”Thomas, ești supărat pe mine?”
”Nu, nu, nu. Nu sunt, poate e felul în care ai citit tu propoziția. De ce să fiu supărat?”
”Simt că atitudinea față de mine s-a schimbat. De ce? Poate am greșit cu ceva și nu mi-am dat seama. Te rog, îmi lipsește energia pozitivă pe care am simțit-o zilele trecute între noi.”
”Deloc. Mă simt foarte bine cu tine. N-am vrut să te fac să te simți așa. Îmi pare rău.”
”Bine. Sper că va trece. Ei, zilnic descopăr lucruri noi despre tine. Ieri am văzut că ai studiat calculatoare. Unde ai studiat?”
”Da, am studiat știința calculatoarelor la politehnică”.
”Am lucrat 17 ani în IT”, îi spun eu.
”Wow”.
”O, politehnica. Probabil hardware. Eu am lucrat în soft”.
”Wao”, continuă el să se mire.
”În secolul trecut”, încerc eu să-i mai domolesc entuziasmul.
”Ești programator?”
”Da”.
”Doamne Dumnezeule!”
Ce i s-o fi părând așa ciudat?
”Am lucrat în Cobol, dacă ai idee ce-i aia. Ce-a fost.”
”Da.”
”Sau este, știu că IBM încă-l utilizează în aplicațiile economice.”
”Wao”, o ține el pe-a lui.
”Da. Zilnic ne găsim lucruri în comun. E așa ciudat. Suntem așa de diferiți, și totuși atât de asemănători.”
Comentează