Ne-am tot plimbat prin istoria literaturii erotice, așa că a venit vremea să ne apropiem puțin și de contemporanii noștri. Prima carte care mi-a picat în mână este ”Consumatorul de suflete” a colegului Codin Maticiuc. Cunoscut mai degrabă în chip de copil de bani gata, client permenent al presei de scandal, nu părea să ascundă cine știe ce abisuri metafizice și nici vreo aplecare spre literatură. Dar iată că a devenit excepția care întărește regula. Provenind dintr-o lume pestriță, populată de pițipoance și fel de fel de fluieră vânt, invidiată dar și disprețuită de marea masă a muritorilor, iată că ne dă cu firma-n cap și produce un roman extrem de interesant tocmai din interiorul acestui mediu necunoscut nouă. Aflăm cu stupoare, de la reputatul critic Alex Ștefănescu (cel care girează și prefațează cartea) că tânărul nonconformist este un împătimit al lecturilor serioase, ducând pasiunea până la a-și crea propria colecție de manuscrise ale clasicilor (Ion Creangă, Nichita Stănescu, Alexandre Dumas). Mai mult, descoperim că e atras și de cinematografie, fiind la începutul unei cariere de producător. Cartea este structurată ca un jurnal (procedeu des folosit în literatura erotică de-a lungul timpului, cum am și văzut în precedentele articole din această serie), fiind împărțită în ”scrisori” adresate unei prezumtive iubite. Auto-declarându-se ”vampir”, naratorul își deapănă aventurile erotico-bahice petrecute prin cele mai exotice și exclusivite cotloane ale Planetei, cu scopul declarat de a-și scandaliza cititorii. Lumea pe care o descrie pare descinsă din creierii arși de L.S.D. ai unui star rock al anilor ’70 dar e 
plauzibilă (sau nu?) în grotescul ei. Lentila prin care privește naratorul este una distorsionată, ca cea a unui obiectiv grandangular, ”fish eye”, dar ne lovește percutant prin vizualitate și acuratețe a detaliului. Iar dacă orașele, locurile, hotelurile, străzile, băuturile, mâncărurile, țigările, feluritele obiecte sau accesorii au o identitate precisă, personajele n-au nume, ci doar profesii sau diverse particularități. Vampirismul de care vorbește naratorul este, mai degrabă, o formă de satisfacere a unui ego exacerbat. El vrea să-i domine pe cei din jur (mai ales personajele feminine, tratate cel mai adesea ca accesorii necesare nestăvilitului său apetit sexual) și își găsește satisfacția în fiecare dată când mai domesticește un suflet. Un rol aparte îl are în narațiune așa zisul Mentor, în spatele căruia îl ghicim pe extravagantul regizor Dan Chișu, la rândul său globe-trotter și client al presei de scandal. Posesor al unei biografii spectaculoase, acesta are toate atu-urile pentru a deveni prototipul unui Mefisto modern care să-l îndrume într-ale relelor pe mai tânărul confrate. De altfel, merită amintit și faptul că Dan Chișu este autorul unui roman (de asemenea, autobiografic, ”Singur sub duș”) extrem de interesant, care, cu siguranță, va da o tură și prin rubrica noastră. Cinismul, auto-ironia, disprețul și furia cu care scrie Codin Maticiuc te năucesc. El nu scrie, ci lovește hârtia, ca un bătăuș dezlănțuit într-o luptă fără reguli. Descrierea unor orgii care par că nu se mai termină sau a unor experiențe sexuale scabroase pot pune în dificultate cititorul, dar ăsta este și scopul. Ca Tristan Tzara acum exact un secol, Codin vrea să-i șocheze pe muritorii de rând, să-i scoată din letargia vieții trăite așa cum trebuie, a programului fix și a sentimentelor convenabile. Cu siguranță, debutul său editorial este literatură.
(”Consumatorul de suflete” de Codin Maticiuc, Editura ALLFA, 2014, ISBN – 978-973-724-900-5)
Comentează