Luasem la Medicina , ceea ce nu era de aici de-colo , dupa un an petrecut acasa , in care si cei mai optimisti incepusera sa se indoiasca de destinul meu.
Dar soarta e dupa cum si-o face omul , asa ca am inceput sa mi-o construiesc , ridicandu-ma de pe carte.
Ajuns in Aula Davileana am avut sansa , dupa Rectorul Laurentiu Mircea Popescu si Decanul Ioan Bruckner , sa rostesc Cuvantul Inaugural al Studentilor.
Am povestit cum m-am dus vara sa fac practica la Spitalul din Giurgiu , descoperind arta de a vindeca cu vorba buna , dupa metoda Ilenei Vulpescu.
De acest mod de alinare urma sa nu ma mai despart niciodata , cu toata stiinta medicala adusa la zi.
Pentru ” Vocea umana ” a lui Jean Cocteau am avut-o model pe Valeria Seciu : acele inflexiuni melancolice ale 
unui timbru ferm , oprit din plans doar de un ropot de sperante desarte , un soi de pudoare a interiorului nedemascat publicului.
Invatam ” sa-i imbrac pe cei goi ” dupa moda italiana instituita de Luigi Pirandello , calculand ” Lungul drum al zilei catre noapte ” conform algoritmului lui Eugenne O’Neill.
” Pescarusul ” lui Cehov si ” Pelicanul ” lui Strindberg reprezentau aceeasi pasare bizara , care zbura fara un efort al aripilor , dar cunoscand perfect voluta insesizabila a inaltei plutiri in eterul contestat de Einstein.
” Femeia Marii ” a lui Ibsen aducea tumultul valurilor din inima ei spre Stefan Iordache , prospat comandant de vas , care o intampina cu : ” Buna seara , Irina ! ”
Probabil ca asa i-am spus si eu , fastacindu-ma si negasindu-i adevaratul nume , cel de Veronica Micle , in duetul inegalabil al iubirii pierdute , alaturi de eminescianul Ion Caramitru.
Poate era Corina , analizand sezlongul comfortabil si radioul defect din ” Jocul de-a vacanta ” , joc totdeauna prea scurt si cabotin.
Sau i-am spus ” Margareta ” , recunoscandu-i buchetul de flori galbene cu care iesise in strada , in cautarea Maestrului.
Iar fiindca in familie , si numai acolo , mamei mele i se zicea ” Cornelia ” si nu ” Mihaela ” , ca un alint privat si tainic , am numit-o shakespearian ” Cordelia ” , acceptand , precum Petre Ispirescu , faptul ca mezina a avut dreptate neinvocand vorbe mari intr-o declaratie de iubire.
Cert era ca ma aflam in cabina Valeriei Seciu si am invitat-o la Balul Bobocilor Medicinisti.
Nu stiam daca va veni , nu eram sigur daca acceptase sau nu , dar am facut toate diligentele necesare catre partenerii mei de Aula , din ziua debutului de an universitar.
Daca nu si ar fi facut aparitia , as fi fost catalogat drept Don Quijote , si chiar dizertatia mea prolegomina ar fi fost trecuta sub semnul dubiului.
Dar Valeria Seciu a venit , amanand pentru o vreme , devaloarea adevaratei mele resedinte : nu Giurgiu , ci La Mancha.
Cosmin – Stefan Georgescu, Franța, august 2021
Sursa : Wikipedia
Arhiva TVR
Comentează