M-a trezit un gand ce , ca un fulger alb , mi-a strabatut mintea si m-a cutremurat gonindu-mi visele . „Te iubesc „si mana mea din reflex , te-a cautat alaturi,dar perna era goala . Am deschis ochii ca sa-mi privesc sentinta in fata si patul era gol .Tu nu erai ! Nici umbra ta, nici umbra umbrei tale, nici lumina ce o inconjura, ci doar intunericul singuratatii si deznadejdea in care m-a cufundat, ca intr-o apa neagra ,coborandu-ma spre ultima nemiscare. Pe asternutul inca umed staruiau urmele luptelor pe care le dusesera corpurile noastre , ca in final, obosite , sa accepte o pace indoielnica ,desi ar fi vrut ca razboiul sa continue la nesfarsit. Radioul insinua o muzica veche ” Dar tu nu esti si nimeni n-ar putea in clipele de dor\ Sa stearga lacrimile reci din ochii stelelor ” si ma zbateam dupa gratiile gandurilor mele ca un condamnat printr-o eroare judiciara la perpetuitatea singuratatii. „Te iubesc ” e tot ce simt , e tot ce cred , e tot ce mi-a ramas dupa plecarea ta , care ,ca o furtuna zaluda mi-a naruit castelul de tihna in care ma refugiasem de teama propriilor mele trairi . „Te iubesc „! Ca si cum nimic altceva nu mai exista si lumea s-a golit dintr-o data de toate misterele ei , lasandu-ma in fata unei singure intrebari : Unde esti ? Oare ce blestem ma bantuie, facandu-ma sa uit de tot si de toate , doar pentru a te recladi ,o data si inca o data ,din viselele mele ,deja muribunde de prea lunga intrebuintare ? Oare taramurile ce-ti imbratiseaza acum pasii stiu despre tine ceea ce stie sufletul meu chinuit de lipsa ta ? Indura-te ! Lasa-mi un semn ,lasa o urma in roua de pe iarba ,lasa o urma pe nisipul de la tarmul marii. O voi gasi ,chiar daca valurile o vor sterge . O voi gasi, chiar de ar fi sa caut mai multe vesnicii ,pentru ca te iubesc ,atata stiu. Te iubesc ! Si-atat .
Urma ta, pe nisipul de la țărmul mării….

Comentează