Ea și El

Doar mâncând. Doar iubind

Din realitatea nesuferită că sunt veşnic flămândă, încercând să duc la bun sfârşit cura mea de slăbire începută-n fiecare zi, din faptul că de ani şi ani de zile încerc să-mi ţin sub control dreptul de-a mânca orice vreau, oricând vreau, oropsită de o proastă gestionare a imaginii de sine şi chinuită de cele câteva kilograme în plus pe care le am veşnic faţă de propria-mi viziune asupra mea, am învăţat, totuşi, ceva important. Nu doar că viaţa e nedreaptă, şi unora le dă cu trudă ceea ce altora le pune, pleaşcă, pe tavă. Nu doar asta. Ci şi faptul că nu încep să te bântuie poftele decât atunci când eşti pe burta goală sau când ai fost nevoit să mănânci, de foame, ceva ce n-ai fi mâncat niciodată de bună voie.
Dacă tocmai te-ai ridicat de la masă, mulţumit de ceea ce ţi-ai oferit ca hrană, oricât de îmbietoare ar fi tăvile cu cozonaci, oricât de moţate şi de oacheşe ar fi îngheţatele de ciocolată, vei putea să te mulţumeşti cu un zâmbet şi cu un refuz politicos. Sigur, gândul firesc „cum ar fi dacă aş lua încă un dumicat, chiar dacă nu-mi trebuie?” s-ar putea să te pişte, aşa, o fracţiune de secundă. Însă dacă nu eşti bântuit nici de foame, nici de risipire, îl vei alunga fără efort. Citește mai departe…

Comentează

Click aici pentru a spune ceva frumos

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.