Ea și El Jurnalul Valentinei

20 de ani mai târziu…

Hristos a înviat!

Pelinel copilul, persoana, fotomodelul sau cum vreți voi…….

Copilul Valentina Pelinel a venit pe lume în data de 8 decembrie 1980, născută la 8 luni, cu o greutate de 2.5 kg și…doar 46 de cm. Amuzant, nu? Că a ajuns la 1,80 m și bine că s-a oprit aici 🙂

Pe 27 aprilie anul ăsta s-au împlinit 20 de ani de când am câștigat Top Model România 1996. S-a întâmplat chiar de ziua tatălui meu, doar că el decedase cu doar câteva zile înainte. Tot în acea zi de 27 aprilie a început călătoria mea în lumea modei și respectiv în lumea mondenă. Coincidență? Soarta!
Am simțit nevoia să mă uit în urmă, să mulțumesc Divinității pentru sprijin, să analizez tot ce am realizat în țară și pe plan internațional și…..să încerc să înțeleg spațiul monden de azi. De ce? Pentru că, de exact 20 de ani, am ocazia să gust câte puțin din picanteriile lumii mondene. Aceasta este lumea cu care am tangențe, prin prisma meseriei mele. Câte puțin, cât îmi doresc, când îmi doresc, cu măsură și…interes:)

pelinelE plin de”vedete” la tot pasul, mon cher: de hârtie, de carton, dar și de alte materiale mai prețioase…..fiecare cu povestea ei, dosarul ei, tupeul ei, mai mult, mai puțin sau deloc asumate.
Și mă întreb, după 20 de ani, pe mine oare unde mă încadrați?
Am avut “onoarea”, în ultima vreme, să fiu criticată, analizată, bârfită pe la colțuri dar și public de către diverse personaje care, culmea, nu prea ar fi fost îndreptățite să o facă, dar am fost și apreciată și susținută.
Chiar acum, eu cu mine(și cu bebelușul meu, evident), pe balconul meu plin de plante, pietre, în liniste, mă uit amuzată, din universul meu pozitiv și magic, ca dintr-un glob de sticlă, către cei care au încercat să arunce cu pietre și fie le-au alunecat din mână, fie le-au scăpat pe propriile picioare, fie ceva i-a oprit să le mai arunce.

Sunt întrebată adesea, în ultima vreme, cum am ajuns eu să fiu târâtă într-un scandal de asemenea amploare; cu zâmbetul pe buze, cum mă știți, vă spun că poate cineva și-a dorit ca și despre Pelinel să se spune lucruri urâte și poftim, poate să fie mulțumit(a) sau pot fi multumiți; lucrul acesta face parte din viața de persoană publică, o viață deloc plictisitoare și, de fapt, foarte frumoasă.
Dar oare îi face asta mai buni, mai fericiți? Ei bine, nu, ci doar se încarcă negativ încercând să creioneze povești în care să mă transforme în personajul rău, fără să dețină adevărul suprem. Sunt mult prea mulți oameni buni în jurul meu, inteligenți și care mă susțin și majoritatea întotdeauna decide, e ca în politică.
Eu accept că Pelinel nu e perfectă, dar adevărul este că nimeni nu poate contesta ceea ce ea a realizat.pelinel
E plin de ”doamne”, ”domni” și ”sfinți” care își dau cu părerea și încearcă să formeze un puzzle al vieții mele, fără să realizeze că ai nevoie de toate piesele; iar piesele lipsă… sunt la mine!:)
Noroc că sunt și oameni inteligenți, profunzi, care văd dincolo de aparențe și care știu că viața nu decurge în linie dreaptă, ca în basmele cu prinți sosiți pe cai albi să își seducă prințesele.
Sunt o persoană discreta, nu vorbesc rău de nimeni public, nu atac, nu răspund provocărilor și, după cum ați văzut, când sunt provocată sa comentez ce spun și fac alții, eu vorbesc… despre mine! 🙂
Asta pentru că am ales să nu fiu acaparată de o boală grea, numită ”frustrare”. Am învățat să fiu sigură pe mine, optimistă și profundă.
În plus, slavă Domnului că am avut oportunitatea (și am știut să mi-o asum) de a munci de la 15 ani. Mi-am făcut un rost în viață cu propriile puteri, nu m-am umilit, fac în continuare ceea ce îmi place și ceea ce mă pricep și am ales mereu cu inima.

E a doua zi de Paști și mulți dintre noi am fost, cu două zile în urmă,să luăm lumină; dar ce înseamnă asta cu adevărat? Nu e doar lumina unei lumânări pe care o duci acasă, de multe ori fără să asiști la slujbă sau fără să încerci să înțelegi în profunzime cuvintele rostite de preoți.
E despre a fi mai bun, a te analiza, a conștientiza unde ai greșit, a încerca să repari și a încerca să fii mai bun, mai înțelegător, mai curat și prin urmare, mai aproape de Dumnezeu.
A învăța să ierți – o lecție grea, care nu se învață ușor și pe care riști să o uiți repejor, dacă nu exersezi în permanență.
pelinelE acel moment când trebuie măcar să încerci să înțelegi ce înseamnă sacrificiul, gândindu-te la jertfa lui Hristos și să îți analizezi conduita proprie în viata, înainte de a o analiza pe cea a aproapelui tău.
O bună prietenă m-a întrebat azi( la un botez catolic) cum am reușit să îmi păstrez această stare Zen. Și i-am spus că am ales să stau dreaptă în fața provocărilor, în loc să mă las doborâtă, pentru că am dovada supremă că sunt binecuvântată și comoara vieții mele urmează să vină în curând pe lume. Pentru că totul este o chestiune de alegere: când ceva pare foarte complicat, e pentru că e, de fapt, foarte simplu.
Nu sunt perfectă, nu sunt cea mai frumoasă și nici cea mai deșteaptă; sunt vertebrală, discretă și….asumată, iar asumarea e o”calitate” din ce în ce mai rar întâlnită, mai ales în rândul persoanelor publice.Pelinel

Vă spun din tot sufletul că liniștea vine din interior, nu trebuie căutată în exterior și acceptarea e singura noastră eliberare, acceptarea realității propriei persoane.
E a doua zi de Paști și mă simt liniștită, matura, mai înțelegătoare decât anul trecut. Mă bucur de fiecare clipă și sunt nerăbdătoare să mă întâlnesc cu cel care îmi dă putere și e cea mai mare realizare a mea, bebelușul meu poznaș.
Vă doresc sănătate și liniște sufletească.
Să ne bucurăm că viața e frumoasă!
Sunt sigură că mi-ați răspuns deja: ”Adevărat a înviat!”

Uscatoare rufe