Știu că vă place geografia, mă îndoiesc însă că-i știți toate detaliile, mai ales pe cele încărcate de istorie. De unde vine așadar cuvântul “Kashmir”? …el desemnează un principat prehimalayan, încântător prin peisajele sale deosebite. Kashmirul reprezintă o regiune muntoasă controversată, aflată la graniţa dintre India şi Pakistan. Aici părţi din populaţie își revendică fiecare dreptul la independenţă. Ca şi în evul mediu, Kashmir înseamnă nu doar intersecţia materială, ci şi spirituală, a religiilor hindusă, budistă şi musulmană.
Și – poate nu știați – dar unicul restaurant cu specific indian din Brașov, poartă același nume enigmatic : Kashmir. Patroni ii sunt doi soți – Silviu și Andreea Tudor, el – sinăian, ea – bucuresteancă. Iubirea i-a adus împreună iar dorința de a face ceva deosebit în această formulă, i-a adus ….la Brașov! Aici au pus pe picioare un restaurant nu atât de mare, cât exotic și cu o ofertă deosebită : bucătărie indiană. Silviu a studiat în Marea Britanie – unde, se știe, numărul indienilor este covârșitor, iar Andreea mai lucrase înainte la un restaurant similar din Capitală. Prin urmare, date fiind “antecedentele” indiene ale celor doi, provocarea a fost îmbrățișată și, iată, la numărul 50 de pe strada Republicii, frontispiciul clădirii și câteva panouri publicitare par a le spune trecătorilor : “Opriți-vă! ați ajuns…(oarecum!)… în India!”
…Intrarea nu e chiar “din stradă” ( Bulevardul Republicii este, cred, cea mai circulată arteră pietonală a orașului de sub Tâmpa). Este oarecum ferită : din Strada Republicii intrăm într-un gang, la capătul căruia dăm de o micuță curte interioară. Aici , la câteva mese, clienții pufăie din țigări. Pătrundem în clădirea marcată de patina timpului și, undeva la etaj, este… KASHMIR! Amândoi soții Tudor își întâmpină personal oaspeții. De fapt…amântrei, căci Andreea îl poartă în pântece pe viitorul Tudor junior. Și este pe ultima sută de metri, ceea ce n-o face mai puțin agitată, ca patroană. O felicităm pe viitoarea mămică, frumoasă și optimistă, și luăm loc la una din nu foarte multele mese, admirându-i pe cei doi soți care lucrează cot la cot cu salariații lor.
Restaurantul este cochet și intim, în cele câteva încăperi fiind adunate mese câte să numeri pe degetele de la cele două mâini. E o atmosferă intimă, în care pereții verzi – culoare oarecum tradițională în zona asiatică respectivă – sunt ornați cu flori uriașe, albe. Pe pereți, tablouri inedite adună între marginile ramei, în loc de culorile unei picturi, frunze presate de palmieri
Mesele sunt pline toate cu clienți de toate vârstele, iar la bucătărie cei câțiva angajați ai soților Tudor freamătă ca într-un furnicar. Bucătarul Marian ( ne face cu mâna cand îl fotografiem! ) nu este indian, însă a lucrat în Marea Britanie, la un restaurant cu specific , iar bucătăria indiană nu mai are niciun secret pentru el. Cu știința acumulată ani la rând și cu neprețuitele condimente indiene ce le vin patronilor de la furnizorul indian, bucatele sale ies excelente. Și nu o spunem noi, ci indienii sau alți locuitori ai acestei zone a globului pământesc, ce calcă pragul restaurantului.
Alegem câteva bucate tradiționale ( până și salatele mele preferate au un cu totul alt gust, gătite în manieră indiană! ) și ne desfătăm , degustându-le , dar și trăgând cu ochiul la programul artistic , programat de gazde aproape în fiecare seară : un dans traditional oriental, ce poartă semnătura unei brașovence frumoase și talentate, precum si un recital la instrumente de percuție, al unor artiști stradali, cu mare succes la public.
Da, știu, sunteți curioși ce anume am comandat. Iată : salată cu quinoa și avocado, vinete gătite cu curry , butter chicken, kothu parrota ( specialitate sri-lankeză). Și …DA! Le voi răspunde cu un DA hotărât tuturor celor care mă vor întreba, dacă nu cumva ne-a luat gura foc, de la delicatesele picante. Ba bine că nu! Fuseserăm însă avertizați și am dorit să experimentăm pe pielea noastră”picanteriile” bucătăriei indiene.
….Dar cui îi mai stă mintea la mâncare, când la câțiva centimetri de tine își unduiește șoldurile atât de provocator, o dansatoare atât de apetisantă?…🫣🫣🫣
P.S. Și iată o informație atât de prețioasă, în vremurile noastre : prețurile sunt atât de avantajoase, încât ne-am jurat să revenim aici, ori de câte ori vom mai ajunge la Brașov!
Comentează