Desi majoritatea amintirilor din valiza LAMONZA, cea pe care o port după mine în mai toate experiențele mele 
de călător prin lume , sunt vesele și optimiste, s-au rătăcit printre ele și destule altele, ceva mai triste. Țin minte, bunăoară, că la New
York, acum câțiva ani, descopeream alături de Victor – fiul și fotoreporterul meu preferat!😊 – destule imagini ce aveau să mă întristeze. Ele certificau faptul că…degeaba lumea tânjește spre această țară, ca fiind locul unde visurile prin viață și realitatea e compusă din cpâini ce rotesc covrigi în coadă : destule destine date peste cap se înghesuie și pe aici, destulă lume nefericită o populează pe cea alcătuită din oameni fericiți si cariere strălucite, cea care este folosită de întreaga planetă drept etalon.
Cerșetorii din New York și, la pachet cu ei, “home-leșii”, adicătelea cei care au, drept acoperis, cerul înstelat, nu 
sunt cu nimic altfel decât cei de pe la noi, sau din oricare alt colț de lume. Umblă în zdrențe, au privirea tristă și te imploră să te oprești din drumul tău, spre a-i ferici cu o monedă zvârlită în vasul metalic sau șapca, culcate pe caldarâm în dreptul lor.
Mici diferențe există totuși. Dar de formă, nu de fond : engleza impecabilă pe care o vorbesc cerșetorii americani ( majoritatea lor) și “decorul” special în care-și “desfășoară activitatea”: zgarie norii cu care ne-au obisnuit filmele americane, cladirile majestuoase, puzderia de fast-fooduri, hemoragia de mașini bengoase de pe șosele, etc
Am consemnat și un lucru absolut original, țin minte : ingenioasele găselnițe ale cerșetorilor “de modă nouă” : cartoanele cu povești lacrimogene, scrise stângaci, dar în dorința de a impresiona trecătorul. Iar majoritatea dintre ele vizează tragedii personale, întâmplate cu ocazia războiului din Afganistan, un loc sensibil al sufletului american.
Una peste alta, deși nu eram decât niște români pârliți, care-și calculau banuții de la o zi la alta, tin minte că de vreo doua ori nu ne-am putut răbda și am scos din buzunar câte un amărât de dolar , investindu-l într-un act de binefacere. Care sigur ne- a fost răsplătit de Doamne-Doamne, prin acesstă fabuloasă călătorie, soldată cu… o carte de succes : jurnalul de călătorie “Și eu am descoperit America”, pe care Editura Corint mi l-a publicat, la câteva luni după revenirea în țară.
Rubrică oferită de LAMONZA : https://www.lamonza.ro/
Comentează