Foto: Marian Grigore
A treia zi a debutat liniștit, după o noapte în care ne-a cam legănat Mediterana noastră dragă, îndemnându-mă să am vise nu tocmai optimiste ( la culcare mi-am verificat vesta de salvare de sub pat!🙉). Pe la ora 8, când deja postam pe rupte, fereastra uriașă din cabină – cel de-al patrulea perete al acesteia din urmă – mi- dezvăluit în depărtare silueta însorită a insulei Malta. În timpul micului dejun ( pe care, de fericire că am scăpat vie din tangajul nocturn, l-am transformat într-un dezmăț lipsit de limite 🫣) vasul nostru de croazieră a acostat la dana portului din La Valetta. Adicătelea, am ajuns în capitala Maltei, într-o oprire de 6 ore. Ne-am adaptat veșmintele celor 16 grade indicate de termometru și…p’aci ți-e drumul!
Dar să vă povestesc puțin despre orașul pe care-l străbate, deja cu pasul. La Valletta este, din 1571, capitala Maltei și este cea mai micuța capitala din Uniunea Europeana : ocupă mai putin de un kilometru patrat si numără mai puțin de 10.000 de locuitori.
De stai bine cu conditia fizica, poti parcurge absolut tot orasul, de la nord la sud si de la est la vest, in maxim o ora si nu ai nevoie de niciun mijloc de transport – pasul hotarât iti e de ajuns – chiar dacă la ieșirea de pe vas se încolonează taxiuri, calești, trenulețe și chiar smarturi de închiriat, ai caror stapani se reped precum sacalii la turistii descinsi din burta nesfarsita a orasului plutitor.
Numele celui in care am ajuns vine de la Jean Parisot de Vallette, Marele Maestru al Ordinului Cavalerilor Ioaniți, cel care a reușit să apere demult de tot insula de o groaznică invazie otomană. Istoria orasului se leagă și și de cea a Ordinului Cavalerilor Ioaniti.
De altfel, Crucea malteză este un simbol omniprezent in Malta, el colorand mai toate suvenirurile cu care se intorc pe la casele lor vizitatorii Maltei. Crucea mai poarta numele de Crucea Sfântului Ioan, are forma octogonală si reprezinta un simbol adoptat de Cavalerii Templieri. Ea este formată prin alăturarea a patru „V” în așa fel încât reprezentarea sa este dispusă în opt puncte, fiecare punct simbolizând obligațiile Cavalerilor Ospitalieri, care sunt: îndurarea persecuției, sinceritatea, credința, trăirea în adevăr, mila, pocăința păcatelor și umilința. Dar sa lasam povestile si sa descindem pe tarm.
- Coborand de pe vasul de croazieră, simti ca ai pasit intr-o alta lume, impregnata cu un puternic suflu medieval: ziduri groase inconjoara Valletta si iti dau impresia unui oras in continuare fortificat. In rest – clădiri ce par desprinse din istorie, amestecate cu puternicele branduri ale prezentului, a caror invazie mondiala nu poate fi stavilita; forfota de pe strazi amestecă localnicii cu puzderia de turiști, vanturandu-se de colo colo, intre magazinele pitorești, restaurantele si cafenelele cu terasele deja doldora de lume . Totul iti creaza senzația de stațiune turistică estivală, chiar daca ne aflam în miez de iarnă. Se poarta tinutele sport, artistii stradali isi castiga banutul oferind recitaluri de genuri extrem de diferite.
Localnicii? Aș fi putut jura că sunt italieni, daca n-ar vorbi o limbă cu accente arăbești şi cu destule cuvinte preluate din limba engleză. De la englezi au preluat destule, inclusiv volanul pe partea dreaptă și nenumăratele cabine telefonice roșii, care te fac să te simți în buricul Londrei.
De fapt, toate aceste trăsături multiculturale se regăsesc la toate nivelurile, de la gastronomie la arhitectură și, firește, la modul de viață. E și firesc, pe-aici perindandu-se în timp, fenicienii, grecii, cartaginezii, romanii, bizantinii, arabii, apoi cavalerii ordinelor religioase şi chiar francezii lui Napoleon. Ba mai mult, cum spuneam, Malta a fost inclusiv colonie a Imperiului Britanic. Scăzand timpul de shopping ( suveniruri felurite, plus pălăria cu care mi-am înlocuit căciula de la București! 😜), ne-au mai rămas fix două ore de colindat prin centrul Vallettei, ba chiar ne-a si ramas un crâmpei, numai bun pentru servit o cafea, la una din cafenelele chic de pe strada Republica – pietonala No.1 a orașului.
Dar inainte de toate bifam cateva din cele mai cunoscute obiective turistice, pe care le desprindem din harta oferita ceremonios de doamna de la chioscul de Informare Turistica.
Admiram Portul orasului ( unde straluceste in soare mândretea noastra de nava de croaziera!) care este una dintre cele mai importante zone portuare din Europa. A servit drept punct de oprire pentru navele comerciale si militare inca din antichitate, si a fost considerat un punct strategic de-a lungul istoriei, datorita pozitiei sale geografice in Marea Mediterana.
Ne fotografiem apoi cu celebrea fantana Triton : trei tritoni de bronz susțin un bazin urias, echilibrat pe o bază concentrică construită din beton și placată cu 730 de tone de plăci de travertin.
O luam apoi pe faimoasa pietonala Republica, inscriindu-ne in suvoiul uman care curge neincetat, de jos in sus si de sus in jos. Trecem pe langa Muzeul de arhitectura, consemnam terasele pline din preajma Bibliotecii Nationale, admiram flecuștetele hand-made ce umplu puzderia de tarabe ce strajuiesc fatada Catedralei sf. Ioan. Cativa pasi mai jos facem cateva fotografii in fata Palatului Marelui Maestru. Dominând Piața Palatului, Palatul Marelui Maestru a fost una dintre primele clădiri construite în Valletta , mai precis în anul 1571.
Palatul Marelui Maestru a găzduit întotdeauna guvernul din Malta – mai întâi cel al Cavalerilor, apoi , in timpul britanicilor, el a functionat ca si Palat al Guvernatorului, iar acum găzduiește atat biroul președintelui, cat și Camera Reprezentanților. Ma bucur ca un copil, cand Marian imi atrage atentia asupra unor portocali plini de rod, care inconjoara marea piata in care ne aflam.
Și, iata, în premieră, astazi am riscat sa intram și într-un muzeu. De ce folosesc verbul “a risca”? Pentru ca suntem contra cronometru si abia reusim sa bifam exterioarele obiectivelor turistice inconjurate pe harta ce-mi flutura in mama cu care nu fotografiez !🙈 Intram pe poarta banala a muzeului si salvatoarea legitimație de presă, prezentată la intrare ne aduce o economie de câte 10 Euro!
Casa Rocca Piccola este ceea ce se numește un muzeu ALTFEL. De fapt este un mic palat, datând din secolul al XVI-lea, construit de Don Pietro la Rocca, stăpânul său fiind reprezentant de frunte al Ordinului Cavalerilor de Malta. Locuința acestuia, devenită peste secole muzeu, adună într-însa o fascinantă colecție a unor opere de artă și obiecte inedite, admirate acum de călători veniți din toate colțurile lumii. Încăperilor de o eleganță aparte, care transportă în prezent aerul unor vremi demult apuse, i se alătură poezia acestei curți interioare superbe, în care un nostim papagal trăitor probabil încă de pe vremea stăpânului cavaler, își dezvăluie penajul colorat. De ești o fire dornică de experiențe inedite, te vei bucura să te pierzi prin tunelurile și catacombele subterane, săpate în piatră cu mai bine de 400 de ani în urmă.
Vizita la Casa Rocca Piccola este ca și cum ai deschide o carte de istorie cu paginile îngălbenite de vreme și…deodată, o baghetă de magician te-ar transporta în timp, lăsâdu-te să simți prin ochii tăi, felul în care trăiau, odinioară, cavalerii de la Malta, cei pe care marele Eminescu îi strecurase odinioara în versurile Scrisorii a treia…
Ora 17 si vaporul incepe sa duduie din toate incheieturile : motoarele au pornit, suntem pregatiti sa ne avantam in larg. Ne aflam deja de doua ore bune in cabine. Eu am apucat sa postez un vraf de fotografii ale periplului de peste zi, Marian a finalizat filmarile de prin oras. Acum ne impachetam frumos si mergem la o actiune organizata de Comandament : este seara in care capitanul Sebastiano Chrisam, Comandantul navei MSC World Europei, isi prezinta public echipajul. O mare de oameni – averizati prin sistemul informational impecabil al navei – s-a adunat in “zona zero” a acesteia – in centrul “mall-ului plutitor”, de care v-am tot vorbit. Prezentarea minunatului echipaj, indelung aplaudata la fiecare nume rostit, este continuata de un cocktail oferit de gazde : la barul Dolce Vita , in acordurile live ale unei formatii ce acompaniaza o solista dinamica si cu glas impecabil, turistii se inghesuie la bar, unde, “din partea casei” li se ofera, la alegere, un pahar de Prosecco, unul de Campari orange, unul de Martini sau unul de…ceva nedefinit, pe care, din prudenta, il evit.
Dupa cateva inghitituri, o pornim spre masa de seara, nestiind daca mersul nostru usor leganat se datoreaza cocktailurilor oferite de dl. Comandant, sau tangajului care a inceput deja sa se insinueze in meniul serii…
Comentează