Amintiri din valiza LAMONZA Călătorii

Amintiri din.. valiza LAMONZA! Episodul 60. Spicy.. Shanghai!

Tot testându-mă zilnic, să văd dacă am miros și să înlătur astfel obsesia simptomelor de coronavirus 😁,  mi-am amintit de una dintre cele mai puternice arome întâlnite în drumurile mele prin lume. Nu mai țineam minte exact numele restaurantului care mi-a oferit-o, așa că am plonjat din nou în valiza mea LAMONZA, doldora de amintiri. Și am dat peste câteva fotografii dintr-un Shanghai pe cât de îndepărtat, pe atât de spectaculos. Între ele, vreo 3-4 serveau cauzei. Le-au extras, cu grijă , drept care…sunt în măsură să vă invit într-o nouă călătorie printre amintirile mele….

…Mărturisesc că una dintre cele mai mari plăceri ale călătoriilor mele este familiarizarea cu bucătăria tradițională din  țările respective . Indiferent de punctul de pe glob spre care pașii m-au purtat, am profitat pentru a intra în tot felul de restaurante , comandând cele mai ciudate…ciudățenii! 😁. Fiind prudentă din fire, bagajul meu a conținut întotdeauna cantități salvatoare de Triferment, Colebil, Furazolidon și altele asemenea lor.

    Despre întâlnirile mele cu bucătăria chinezească am scris, în repetate rânduri, însă astăzi vreau neapărat să vă introduc în cel mai …iute restaurant din lume! Nu în sensul că aleargă pe străzile Shanghaiului de nu-l prinde nimeni, ci în sensul că mâncăruri mai iuți decât servesc cei de la “Spice spirits” din cartierul Da Ning din Shanghai nu mi-a fost dat să întâlnesc nicăieri în lume.

    Delegația noastră – compusă din una bucată fiu și două bucăți ghizi, intră, cu surle și trâmbiți în restaurantul al cărui logo este , cum altfel?, un ardei iute ! Culoarea este împrumutată și de ambianță : mobilierul este roșu, fețele de masă așijderea, lampadarele, costumele ospătarilor, șervețelele de pe mese, meniurile – toate ard precum para focului. Au loc pregătirile pentru festin : suntem dotați cu câte un șorț negru având un ardei roșu imprimat pe piept, ni se aduce la masă apă rece ( nu ceai verde, ca de obicei!) și … pâine! – prima și ultima oară când la o masă in Shanghai ni s-a adus pâine! Ni s-a explicat că ambele elemente au rolul de a liniști vâlvătăile  pe care ni le vor provoca mâncărurile comandate. Ni se mai oferă niște huse transparente, cu același ardei roșu imprimat pe ele, în care ne introducem mobilele (s-o fi constatat că, din cauza nivelului de “picanterie”, semnalul de internet este afectat?!?) La masă ni se aduce o clepsidră cu nisip : dacă comanda noastră nu va fi adusă în cele 10 minute indicate de clepsidră, avem dreptul să solicităm un discount. Începutul pare promițător!

    ..Profităm de cele 10 minute pentru a ne butona mobilele ( în toate restaurantele din Shanghai există Wi-Fi). Ridicăm ochii din telefon și..surpriză! Masa este deja plină cu felurile solicitate ( pentru cei ce nu știu : la chinezi mâncarea se aduce în boluri colective, de unde se servește apoi fiecare, cu ajutorul bețișoarelor sau a lingurițelor de porțelan).

Facem ochii roată, constatăm forma, culoarea și mirosul  preparatelor, după care începem binecunoscuta etapa a informării, concentrată în întrebari de genul “- Dar asta ce este?”…. Așadar, astăzi la prânz vom avea : o salată de crudități, ușor picantă, în deschidere, conținând : kiwi,banane, rosii, struguri,salată chinezească, “fructul dragonului”( un soi de kiwi de culoare albă) și mango, toate stropite cu un sos gen maioneză. Apoi o nucă de cocos, în scobitura căreia odihnea un orez parfumat, asezonat cu stafide și bucățele de ananas, apoi un vas de tipul ceaunului, în care , într-un sos roșu uleios, pluteau diverse legume exotice înăbușite, amestecate cu o mulțime de ardei roșii mici și rotunzi – adevărate bombe picante, cum s-au dovedit a fi ulterior; într-un vas ceramic uriaș, în formă de pălărie răsturnată – o supă de pește de apă dulce, cu lăstari de soia ( boabe verzi, gen cele de fasole, din care curge o fidea luuungă și transparentă). Într-un alt vas, bucăți de brânză din soia pluteau într-un sos roșu extrem de picant și el, care am aflat ceva mai/ mult prea târziu că este sânge de animal, agrementat cu mirodenii picante. Într-o farfurie adâncă odihnesc o mulțime de felii dintr-o legumă verde. Din depărtare, aduc cu castraveții de seră. Dar nu! Sunt rădăcini de lotus, plutind într-un sos..ați ghicit! picant și el. Urmează apoi un mega-platou cu raci incandescenți și…Cireașa de pe tort o reprezintă “tocănița”( licență poetică!) din broscuțe, acoperite de o pătură de ardei roșii, iuți ca dracul! Gust cu poftă din fiecare : lacrimile curg, gâtlejul mă frige, înghit cu poftă și suferință în același timp. Ca în “Moartea căprioarei” – mănânc și plâng. Trag cu ochiul : senzațiile sunt unanime! Toți încearcă cu greu să înainteze în meniu, stăpânindu-și anevoios incendiul din gâtlej…

Inutil de spus că pepenele aduc la final, ca desert, ni s-a părut cel mai dulce pepene din lume!..

Rubrică oferită de LAMONZA : https://www.lamonza.ro/ 

Uscatoare rufe