Un fotograf cât o istorie întreagă.

Dacă Providența nu l-ar fi trimis, în acea zi istorică, la Alba Iulia, noi nu am fi avut fotografii de la Marea Unire de la 1 Decembrie 1918.  Și, chiar dacă nu a surprins foarte multe cadre, cele pe care  Samoilă Mârza – „Fotograful Unirii “ – le-a lăsat posterității, ne ajută să înțelegem, în imagini, cum anume s-a înfăptuit nașterea acestei țări.

Samoilă Mârza s-a născut în 1886, într-o familie de țărani din Galtiu, județul Alba, o familie numeroasă de patru frați născuți de Ana, mama sa naturală, din păcate decedată de tânără dar și de încă șase frați născuți ulterior de Raveca, mama lui vitregă. Din fericire, faptul că erau atât de mulți copii nu i-a îngrădit șansa la educație, urmând nu doar cele șase clase primare, la școala populară confesională română unită (greco-catolică) din Galtiu, ci și liceul la Alba Iulia. Pasionat de fotografie, s-a pregătit în această artă cu fotograful sibian Iainek și, pentru a putea avea propriul lui aparat foto a trebuit să vândă doi boi.

În destinul lui, cel atât de tânăr la izbucnirea războiului a stat scris clar că va pleca pe front iar in 1914 era recrutat în armata austro-ungară și trimis pe frontul din Galiția. În 1916, odată cu intrarea României în luptă, a fost trimis pe frontul din Italia, acolo fiind încadrat în serviciul topografic și fotografic al armatei.

Sfârșitul războiului l-a prins pe Samoilă Mârza la Trieste, de unde avea să plece la Viena, în urma acțiunii de retragere a militarilor români organizată de Consiliul Național Român Central. Ajuns acolo la 6 noiembrie 1918, a reușit să execute trei clișee fotografice care surprind sfințirea primului steag tricolor al Consiliului Național Român Militar (14 noiembrie 1918).  Obiectivul acestui fotograf pe atunci anonim fixa, la doar câțiva metri distanță, pe  generalul Ioan Boeriu, pe Iuliu Maniu și încă câțiva militari.  Cu primele fotografii istorice realizate, s-a îndreptat spre Timișoara, chiar înainte de Marea Adunare Națională.

La Marea Unire a ajuns cu bicicleta. Vremea era mohorâtă, aparatul lui cu burduf extensibil și trepied nu era tocmai ușor, însă, determinarea lui și Providența au adus acest om la Marea Adunare, spre norocul nostru, al tuturor. Și-ar fi dorit să fotografieze inclusiv sala în care se desfășurau discuțiile, dar, din păcate nu avea credențional, adică acel permis de intrare. Pentru acest serviciu fusese deja contractat un fotograf german, pe nume Arthur Bach care, din păcate, șocant și niciodată explicat, nu s-a prezentat la datorie. O soluție de rezervă nu fusese luată, în această direcție ceea ce arată că nimeni din organizatorii evenimentului nu a luat în calcul că fotograful nu va fi prezent. De aceea, din păcate, fotografii istorice din interiorul Sălii Unirii nu există.
Afară, Samoilă Mârza, din cauza greutății de manipulare a aparatului său dar și a vremii înnorate care îl obliga la un timp îndelungat de expunere, cu toată disponibilitatea și răbdarea,  a reușit să realizeze doar cinci fotografii de la Marea Adunare Națională.  Ele ne arată  mulțimile dar  și tribunele oficiale la care a fost citit actul unirii în fața Marelui Sfat Național, a poporului de către dr. Aurel Vlad și episcopul greco-catolic, Iuliu Hossu.

Imediat după Marea Unire, chiar la începutul anului 1919, Samoilă Mârza și-a publicat fotografiile într-un album intitulat „Marea adunare de la Alba Iulia în chipuri”, menționat și în ziarul „Alba Iulia” din 10 martie. Într-un gest extraordinar, albumul lui a fost prezentat de către delegația română și la Conferință de pace de la Versailles, fotografiile fiind chiar dovezi concrete ale dorinței clare de unire, exprimată de popor.

 În timp ce Europa se convingea că Unirea fusese dorită de tot poporul,  câteva exemplare ale albumului fotografic erau trimise și regelui Ferdinand I, primului ministru Ion C. Brătianu, președintelui Consiliului Dirigent Iuliu Maniu, generalului francez Henri Mathias Berthelot și altor personalități ale vremii. Profund impresionat de existența acestui album, Regele i-a transmis o felicitare și îl accepta printre furnizorii Curții Regale. Și nu doar Regele îl gratula ci și generalul francez Henri Mathias Berthelot îi oferea lui Samoilă Mârza un abonament de călătorie pe toate liniile căilor ferate franceze.
   Fiind , așadar furnizor al Casei Regale, Samoil Mârza a imortalizat, în anul 1919, vizita Regelui Ferdinand la Alba Iulia, Abrud și Câmpeni, iar în 22 octombrie 1922, a surprins în imagini încoronarea Regelui Ferdinand și a Reginei Maria.

La șase ani distanță de la Încoronare și la un deceniu de la Marea Unire, Samoilă Mârza a fost decorat de statul român însă asta nu l-a ferit de sărăcie, fiind un om ce a trăi chiar modest, obligat de împrejurări să fie nevoit chiar să vândă unele clișee de la Unire pentru a valorifica sticla specială pe care o folosise. Utilizase aproape 60 de ani acel aparat fotografic greoi și deja depășit iar dorința lui supremă de a-și achiziționa un aparat mai performant nu s-a putut face fără sacrificii, ceea ce l-a determinat să vândă vechiul aparat foto  către Anghel Gheorghe, directorul de atunci al Muzeului Național din Alba Iulia, unde se află expus și astăzi. 

 „Fotograful Unirii “ reușea astfel să cumpere  un aparat performant, cu care spera să poată realiza mai multe fotografii la sărbătoarea de semicentenar a Unirii. De data acesta, însă, dorința lui nu s-a mai materializat căci, din păcate, pe 19 decembrie 1967 s-a stins din cauza unei boli galopante. 

Prețioasele lui albume publicate și dăruite în 1919 sunt deja piese rare din care astăzi nu mai există decât trei exemplare, pe teritoriul României. Cel dăruit lui Iuliu Hossu se află la Episcopia Greco-Catolică de la Cluj, cel oferit lui Nicolae Iorga, la Biblioteca Academiei Române, iar cel destinat lui Iuliu Maniu, la Arhivele Naționale. Despre celelalte exemplare nu se mai știe nimic. Mai știm doar că, în anul 1966, ultimul său album „Marea Adunare de la Alba Iulia în chipuri” l-a dăruit fostului dictator Nicolae Ceauşescu, cu prilejul vizitei acestuia la Alba Iulia.

Cel ce a fost „Fotograful Unirii “  se află  înmormântat în cimitirul Maieri din Alba Iulia unde, abia în anul 2003 avea să aibă  înălțat un monument. Tot atunci, în satul Galtiu, la 23 noiembrie 2003, se dezvelea un bust executat de sculptorul Borteş Narcis Dumitru, celebrând astfel  lansarea cărții „Samoilă Mârza – 1886-1967 – Fotograful Unirii Transilvaniei cu România”.

Mult prea puțin a primit, în viață dar și postum, acest personaj cheie al istoriei noastre și parcă prea târziu numele lui a fost așezat la marele loc de cinste ce i se cuvenea însă, chiar și așa, iată, azi învățăm că unii oameni, deși nu își propun sau nu își conștientizează rolul, ei tot devin Arhitecți de frumos și ne învață că amprenta unui singur om atinge uneori chiar inima întreagă a unei țări și că fiecare ființă care se naște pe Pământ poate avea, la un moment dat un rol covârșitor, pentru vremurile lui și pentru vremurile ce urmează. Mă plec în fața memoriei acestui om mare fără de care noi, cei de azi, de ieri dar și de mâine nu am fi avut imagini și emoție din istoria poporului român – Samoilă Mârza – un mare arhitect de frumos.