Bombănelile Marinei Editoriale

Ochii părinților

 

…Ochii părinților sunt un barometru. Al iubirii de copii. Ochii părinților nu-și schimbă culoarea, doar strălucirea. Când își privesc puii, ochii părinților capătă acel licăr, pe care nicio altă întâmplare fericită di n viața lor nu-l poate egala. Ochii părinților se umplu de bucurie, atunci când se oglindește în ei chipul copiilor lor ; se naște în ei acea luminiță, pe care unii o tot caută pe la capete de tuneluri. Ei nu, ea se află în ochii părinților, atunci când copiii le stau în față. Și adună ea toată lumina bucuriei de a fi părinte, de a aduce pe lume o făptură ce va rămâne pe veci a lor, legată de ei și prin care ei vor trăi o a doua viață…Ochii părinților strălucesc cu fiecare centimetru dobândit de puiul crescând, cu fiecare nouă silabă rostită  de acesta, cu fiecare metru parcurs de-a bușilea,  în premergător sau pe nesigurele piciorușe desprinse de pământ. Ochii părinților strălucesc cu fiecare nou cuvânt caligrafiat în primele caiete ale vieții, cu fiecare lucru nou învățat la școală, cu fiecare laudă a adresa copilului lor, venită dinspre  cei din jur. 

  Ochii părinților știu să și plângă. Iar lacrimile adunate în colțul lor sau șiroind dinspre aceștia, spre obraji, sunt mai grele decât toate fluviile pământului, adunate la un loc. Căci lacrimile părinților sunt alcătuite din sânge, chiar dacă își păstrează transparența apei. Supărarea și tristețea părintească, iscate voluntar sau involuntar de către copii, se adună într- un munte a cărui creastă e greu de zărit. Căci nimic nu-i doare mai mult pe cei deveniți părinți, decât suferința copilului lor. Și nimic nu-i culcă mai nemilos la pământ decât drumul greșit pe care ar putea-o lua acesta.

    E un univers aparte, cel al privirii părinților. Te poți pierde în el, descoperind la capătul său – greu de atins – o iubire nesfârșită : aceea de părinte. 

…Știți când mi-au poposit aceste lucruri în gând? În timpul filmărilor pentru ediția specială de astazi. I-am urmărit, pe furiș, pe invitații mei – pe Daniela Gyorfi, pe Marcel Pavel și Călin Geambașu..Le-am privit felul în care își priveau copiii, în timp ce aceștia, dezinvolți, vorbeau, glumeau, cântau, îmi răspundeau la întrebările iscoditoare. Nu i-am văzut niciodată așa pe părinții lor, pe cei ce-mi fuseseră în atâtea rânduri, de decenii, invitați. Daniela, Marcel și Călin dobândiseră o privire atât de necunoscută mie : una strălucind, plină de un “ceva”, pe care toate aplauzele carierei la un loc, primite la scenă deschisă după câte un concert răsunător, nu reușiseră să li-l ofere. 

 Astăzi, la ora 15, va fi despre copii, dar în primul rând, poate, despre dragostea de părinte. Aceeași – și pentru amărâtul trăind într-un sat pierdut pe harta țării, dar și pentru o vedetă de top,  răsfățată de toată prețuirea celor din jur.  

Rubrică oferită de FARMACIILE CATENA : PARUSAN

    

Publicitate