Astăzi editorialul meu va fi…o invitație la cinema! Nu, nu e vorba de o cronică, în adevăratul sens al cuvântului, de aceea nici nu vor poposi rândurile mele în garajul rubricii noastre de specialitate! E doar o recomandare de suflet, un ghiont pe care vi-l dau, pentru a vă împinge într-o lume ca a noastră, locuită de oameni frumoși, cum și la noi, rar de tot, dar mai poți găsi.
….Pe doctorul Max Goodman nu-l cheamă , cred, întâmplător, așa. În engleză “good” înseamnă “bun”, iar “man” știți și voi, înseamnă bărbat. Cu “max” în față, parcă s-ar sublinia și mai mult că e un bărbat maxim de bun, dar asta e deja rodul imaginație mele, cred. Intr-un cuvânt, Max e un barbat bun , numai bun de pus la rană . Nu știu dacă americanii au și ei acest proverb, însă el exprimă profilul personajului principal al, înțeleg, celui mai în vogă serial al momentului.
Max s-a făcut doctor – și e clar că a fost cea mai înțeleaptă alegere cu putință – dar nu biografia lui este prezentată în film, ci etapa în care tânărul și atât de charismaticul slujitor al lui Hipocrate a fost numit la cârma unui uriaș spital public din New York, cel care dă , de fapt, și numele filmului : “New Amsterdam”. Acum, seriale despre medici, spitale, camere de gardă și dramele pacienților au tot fost produse, peste tot în lume. Subiectul “vinde” bine, cu toții am avut, la un moment dat, legătură cu așa ceva , prin urmare oamenii sunt aplecați spre genul acesta de filme. Mărturisesc că am fost eu însămi “addicted”, o vreme, de “Anatomia lui Gray”, care aproape că începuse să facă parte din…propria mea anatomie!
Însă recenta “împrietenire” cu Max Goodman și echipa sa, m-a cucerit definitiv. Dincolo de scenariul bine scris, de cazurile emoționante care se succed, pe bandă rulanta, pe paturile de spital, de o echipă de medici profesioniști, din rândul cărora autorul poveștii a desprins câteva personaje fabuloase, pe care le urmărește în mod special, împletindu-le arderea pentru profesie cu dramele personale, în centrul atenției se află, fireste, tânărul director.
Max Goodman începe prin a părea să fie un om de succes : un look după care suspină mai toate femeile, o excelentă pregătire profesională, dublată de o empatie ieșită din comun si o dârzenie de nedescris în lupta cu un sistem pe care se încăpățânează să-l reformeze, in spitalul său, de dragul pacienților. În plus, un soț iubitor al unei femei răvășitor de frumoase și înțelegătoare, pe care medicul încearcă disperat să n-o neglijeze, in favoarea pacienților săi. Dar nu există bine absolut în viața niciunuia dintre noi. Max este, pe neașteptate, diagnosticat cu cancer, o formă agresivă care-l împinge spre tratamente chinuitoare. Le urmează, mai mult sub presiunea colegilor din spital, îngroziți că și-ar putea pierde cel mai bun manager și coleg din toți câți au fost. Cu ultimele puteri, lăsate de chimioterapie, cu branula înfipta în mână si trăgând după sine, împiedicat, pe holurile spitalului suportul de perfuzii, Max își continuă munca, neputând rezista la niciun strigăt de ajutor. Însă viața nu alternează întotdeauna relele cu bunele, ci își verifică de multe ori “victimele”, incărcându-le cu poveri ce par imposibil de dus. Într-o zi fatidică, Georgia, soția lui Max, însărcinată în luna a noua, se stinge sub ochii neputinciosului soț-medic. Distrus pentru a doua oară, acesta rămâne să-și poarte singur “crucea” – un melanj între durerea pierderiii celei pe care o diviniza, propria boală cumplită și Luna – fetița nou născută, care ar fi trebuit să le aducă atâta bucurie celor doi soți… Dar, cum se spune “ Nu-i e dat omului, cât poate să ducă”. Max își continuă cu hotărâre drumul. Acum are un țel : pe Luna, pe care o iubește ca pe ….soarele de pe cer!
…Lunile trec, amestecand dramele personale ale personajelor principale cu cele ale nenumăraților pacienți care se succed, în fluvii, la “New Amsterdam”. Boala lui Max e remisă, Luna stă deja in funduleț și este adusă zilnic la serviciu de tatăl său, care nu se poate desprinde de copila sa. Lupta lui cu sistemul continuă: este , de departe , cel mai creativ manager, care găsește cele mai neașteptate soluții, pentru a-i ajuta pe oamenii sărmani ai New Yorkului care ajung in soitalul său, mulți dintre ei nebeneficiind nici măcar de asigurare socială…
Nu v-aș împovăra , povestindu-vă filmul până la capăt. Nu voi insista nici măcar asupra excelentei regii, a extrem de modernei abordări și a tuturor trucurilor capabile să facă dintr-un film, o capodoperă. Vă voi spune doar că ultimele episoade sunt filmate chiar anul trecut, în pandemie. Și vă voi îndemna înca o dată, în final, să dați o raită pe Netflix, în căutarea acestui film – o pledoarie pentru omenie, pentru devotament, pentru dragoste de semeni.
Oameni precum Max Goodman și colegii săi, se află, cu siguranță și printre noi. De multe ori, trecem pe lângă ei fără să le spunem o vorbă bună , “uitând” să le arătăm recunoștința. Filmul “New Amsterdam” nu ne va ajuta să devenim doar mult mai atenți cu propria sănătate, ci să-i privim pe medicii noștri cu alti ochi. Necesar mai blânzi. Si obligatoriu, mult mai recunoscători.
Rubrică oferită de FARMACIILE CATENA : VOUCHER VICHY
Comentează