Bombănelile Marinei Editoriale

Povestea Elisabetei Căldăraru, femeia care și-a omorât bărbatul…

La început,  a fost o vorbă urâtă. Pierdută printre altele firești. Gata, a trecut neobservată. Dar vine Maine, cu încă o vorbă urâtă….Apoi iar, și iar, îți biciuie zilnic sufletul cuvinte pe care nu le meriți,  până ajungi să te obișnuiești cu ele. Deja ți se pare nefiresc atunci când ți se adresează o vorbă frumoasă…Dar ți se mai adresează, oare? Ai uitat cu desăvârșire cum este să ți se spună “te iubesc”. Și cum este să simți o mână plimbându-se prin părul tău și o alta, strângându-te, cu dragoste,  la piept…Dar..te obișnuiești fără ele. Te obișnuiești și cu biciul cuvintelor haine, cu care te râsfață cel ce odinioară îți jura iubire veșnică…Te gândești că…rău e cu rău, dar mai rău fără rău. Și înghiți. Înghiți vorbe urâte, jigniri, umilințe. Înghiți, de dragul celor 4 copii, de dragul statutului tău de femeie măritată, de rușinea vecinilor, de gura lumii… Până când vine prima palmă. Nici nu mai e atât de mult până atunci. Între o înjurătură scuipată printre dinți și o palmă încap doar câteva pahare de tărie. Și niciun pic de iubire, nici măcar respect. Iar după prima palmă ( pe care, în naivitatea ta,  te încăpățânezi s-o crezi un accident), va veni și  a doua. Și  treia…La beție adâncă, palmele devin pumni, iar chipul tău – lacrimă. Plângi pe ascuns, să nu te vadă copiii, vecinii. Plângi ….dar te întorci tot la el și o iei de la capăt. În aceeași casă, lângă același tiran…Încet-încet, bătăile devin o obișnuință. Nici nu mai apucă vânătăile să ți se șteargă, căci le acoperă mereu altele. Pumnul pare din ce în ce mai greu…sau poate tu devii din ce în ce mai fragilă?…Deja nu mai poți păstra taina : copiii te văd mereu plânsă, vecinii – învinețită. Și uite-așa…se scurg zilele, între bătăi crâncene, iscate din nimic și speranțe, mergând spre nicăieri…

Până când, la un moment dat, paharul se umple. Și, într-un gest de deznădejde din categoria “acum ori niciodată”, hotărăști să-ți faci singură dreptate. Este ceasul rău, ziua aceea fatidică, ce răstoarnă vieți, schimbându-le dramatic cursul… Te uiți la bărbatul pe care cândva l-ai iubit ca pe nimeni altcineva, cum zace acolo, fără suflare, răpus de mâna ta, acționată nu de rațiune,  ci de ura adunată în atâția ani de oarbă supunere…

    Elisabeta Căldăraru a fost, ani de zile, stâlcită în bătaie. Și tot ani de zile și-a ispășit pedeapsa într-o pușcărie, unde a avut vreme să-și retrăiască de mii de ori viața. Circumstanțele atenuante ale crimei săvârșite i-au redat libertatea mult mai devreme decât prevede legea , în cazuri de omor. 

Dar adevăratul calvar al femeii abia de aici încolo începe. Pentru că Elisabeta se întoarce între oameni, iar oamenii nu sunt dispuși să primească printre ei o criminală. Nimeni nu stă să analizeze ce anume s-a întâmplat, ce anume a condus-o pe femeie pe acest drum. E o pușcăriașă și atât. Ușile i se trâintesc în nas, copiii riscă să și-i piardă. …Mai bine murea ea, în locul bărbatului – îi vine deseori în minte acest gând bolund… 

Și iată că viața îi scoate în cale o femeie-înger, care îi întinde o mână și îi schimbă viața….

….Pe canapeaua de lângă mine, o femeie mărunțică , bătută de soartă,  își frânge mâinile, încercând să pară stăpână pe sine. Dar eu știu că , înlăuntrul său, e furtună. Pentru că întrebările mele nu o fac decât să retrăiască acel coșmar care i-a îmbrăcat viața, și pe care l-ar vrea uitat, pentru totdeauna… 

   …Să n-o priviți cu dispreț pe Elisabeta Căldăraru. Să n-o judecați prea aspru. Cu toții avem limitele noastre. Bătută și umilită, Elisabeta n-a reușit , pur și simplu, să-și gestioneze limitele. A plătit greu pentru fapta sa, insă acum nu vrea decât să-și strângă copiii la piept, să muncească cinstit și să-și recâștige locul sub soare. 

Povestea ei – la ora 15, pe TVR2, într-o nouă ediție “Femei de 10, bărbați de 10”.

Rubrică oferită de FARMACIILE CATENA : SEPTOCALMIN FORTE

Uscatoare rufe