banner marshal garden
Alice în Țara Mirărilor Femei de 10

Ultima…SOLUȚIE

V-am spus că Alice călătorește în timp, v-am avertizat. Iată cu ce s-a întors la noi, după ce a plonjat în tunelul timpului, exact în miezul Revoluției din 1989. Mi-a explicat că se simțea datoare să încerce asta. Văzuse ea niște filme SF în care eroul principal, un erou și prin faptele lui de vitejie și sacrificiu, pleacă spre trecut, dintr-un timp precar, dintr-o contemporaneitate dezolantă și întunecată, dintr-o utopie neagră a viitorului omenirii devenit prezent. Scopul lui e de a interveni decisiv în evenimentele trecute și a schimba, astfel, soarta fatală a omenirii ce se autodistruge.
Alice a stat de vorbă cu eroii nyoștri, cu cei adevărați, martirizați, arestați, torturați, cu cei care protestau cu mâinile goale în fața TAB-urilor și erau dispuși să moară pentru libertate, pentru o soartă mai bună a noastră. Cum știm asta? Știm din strigătul lor disperat, consemnat apoi în cărți, dar despre care nu se mai vorbește azi: „Vom muri și vom fi liberi!” Să te sacrifici astfel, așezând moartea ta ca plată pentru binele altora de după tine – asta e greu de cuprins cu sufletul nostru călduț… S-a mai întâmplat, în istorie, ca eroismul martirilor să fie „diluat”; de pildă, azi ni se spune care era sloganul Revoluției Franceze, dar se omite tocmai prețul pe care ei erau dispuși să-l plătească strigând: „Libertate, egalitate, fraternitate… sau moartea!”
Am întrebat-o pe Alice ce le-a povestit despre lumea noastră și ce spera să modifice în istoria care a urmat până azi. Mi-a spus că le-a descris degradarea societății contemporane, pe toate nivelurile și în toate domeniile, le-a istorisit povestea falimentării unor întregi ramuri economice, unor domenii strategice ale siguranței naționale, a majorității fabricilor și uzinelor, a CAP-urilor, le-a enumerat privatizări frauduloase, spolieri ale tuturor tipurilor de resurse, a patrimoniului național, le-a vorbit despre instalarea sărăciei și a șomajului pentru întregi clase sociale, despre emigrația românească, dezastrul din Educației și Sănătate, degradarea morală a românilor… și despre sursa tuturor acestora: corupția cvasi-generalizată.
Vroia să audă de la ei ce e de făcut, dacă să mai protesteze așa cum au făcut-o, sau să aleagă o altă modalitate de a schimba regimul politic și organizarea socială de atunci, mai vigilentă, mai avizată, mai negociată cu „Pălărierii Nebuni”, mai fără sânge irosit. Un fel de: ”Dă-i, Doamne, românului mintea de pe urma revoluției!”
Surpriza mare a fost că ei n-au dat înapoi, nu s-au retras învinși pe la casele lor reci și fără lumină, ci au continuat să lupte și să spere. Dar ne-au sugerat o soluție pentru izbăvirea acestui neam, o soluție ce ne era sub ochi, dar n-o vedeam din cauza… cazurilor particulare. Aflând că se construiește azi, ca o tichie de mărgăritar peste creștinismul nostru chel, o mare Catedrală a Mântuirii Neamului, ei au realizat repede ce fonduri uriașe sunt mobilizate, chiar de la acest stat devalizat. Și sugestia lor a fost ca, din banii rămași la final, „de restul” – cum ar veni – să se construiască alături și o mare Pușcărie a Izbăvirii Neamului, pentru ca aceia rămași pe afară, oricât de puțini, să mai poată trăi și construi o țară.

Femei de 10 pe Facebook